6 oct. 2015
  |   1 Comentariu

Îmi tot aduc aminte de vremea lui AŞ VREA SĂ şi…

Aş vrea să mă trezesc din nou la ţară, să simt mirosul de vaci plictisite de atâta păscut. Aş vrea să merg prin grădina din spatele casei bunicii şi să dau peste pisoi care îşi caută casă de închiriat. Aş vrea să adorm din nou cu Ultimul Mohican în braţe. Aş vrea să mă joc bambilici pe strada pe care maşinile treceau doar de două ori pe zi. Aş vrea să simt iarăşi cum sania cumpărată de la Magazinul Tineretului alunecă vioaie pe dealul din vecinătatea şcolii. Aş vrea un chef cu prietenii care să se lase cu priviri ascunse şi ocheade curioase, aş vrea o cană de apă din fântâna pe lângă care mi-am petrecut vacanţe…

Multe aş mai vrea, chestii simple, nimic sofisticat, poate chiar şi-o părere de rău că m-a lăsat iubita, o puştoaică naivă ca şi mine. Îmi tot aduc aminte de vremea lui AŞ VREA SĂ şi… Azi dacă VREAU SĂ orice musai trebuie să merg la hipermarket, că băcănia din colţul blocului s-a închis demult. Mi-e tot mai dor de vremea când copilăria părea veşnică, ideală şi fără griji. Azi nu mai primesc scrisori de dragoste, că deh, cine mai are timp de hârtie şi pix, de stilou şi chestiuţe parfumate, de Oracole nevinovate şi de poze făcute la nenea fotograful care spunea simplu şi insistent: uită-te aici, aici…

Azi nici espadrila nu prea mai seamănă cu o espadrilă, iar teneşi de Drăgăşani ioc. Mi-e dor de Otterii scumpi, unici şi comozi, de ciocatele murdare şi cu plachiuri pe toc, de fluieratul fetelor de la căminul de fete, de blugii coloraţi cu indigoul, de cheia casei atârnată la gât, de jocul Dacii şi Romanii, de pletele încâlcite ca dreaqu, de parpalacul lung şi misterios, de mocăniţa de pe deal, de frigul de pe maidane, de alergatul de-a nebunii înspre oricine şi orice, de Kashtan, de murăturile de aprozar, de patinoarul înţesat de oameni, de colega mea nebună de la şcoală, de vecinul tâmpit care-şi lua dulceaţă la pachet pentru a economisi bani de-o Dacie 1300, de semicursiera pe care vecinul mi-a furat-o într-o noapte şi mai ales de timpul de odinioară care părea mai răbdător, mai lung, mai îngăduitor.

Ţie nu ţie dor?

Un răspuns la Îmi tot aduc aminte de vremea lui AŞ VREA SĂ şi…

  • Kmi spune:

    Mi-e dor de …
    … statul in iarba pe-nserat si de cântarea greierilor, … de multimea de stele de pe cer si de incercarea mea de a descoperi Ursa Mica, Steaua Polara sau doar stele fara nume ce doar asteptau sa-si primeasca numele de la mine, … de strugurii inca necopti din via bunicii care-mi faceau cu ochiul, … de cana cu lapte proaspat muls si caldut inca, … de prima îmbratisare si primul sarut primite pe furis, … de ultima vacanta alaturi de prietenii mei, … de ziua in care am tinut in brate sufletelul cel mai drag mie! De-as sti cum sa dau timpul inapoi ar fi bine. L-as opri in loc pentru vesnicie!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.