19 Noi 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Albert Horopciuc – un artist care plânge în lumina reflectoarelor

Personal îl cunosc pe Albert de aproximativ un an de zile. Știam de existența lui, dar nu am reușit până acum ceva timp să-l cunosc și personal. Mă bucur că s-a întâmplat. Dar nu mă bucur că am făcut cunoștință cu acest om exact atunci când viața și două boli nemiloase l-au lovit necruțător.

Albert Horopciuc, unul dintre cei mai talentați artiști fotografi din Hunedoara, se mișcă în scaun cu rotile, două boli, Parkinson şi mielita, l-au imobilizat aproape în totalitate.

Când m-am întâlnit prima dată cu el mi-a scris pe facebook. M-a întrebat dacă nu vreau să mergem până la el la studio. Am fost de acord și am stabilit că mă voi deplasa cu taxiul la el acasă. Am ajuns acolo și mi-am dat seama că am de-a face cu un om infirm, un om care nu se poate deplasa singur. L-am ajutat eu să ajungă la mașină și să se instaleze pe bancheta din față.

Am ajuns în zona Castelului Corvinilor, în locul unde pe vremea aceea avea amenajat un studio fotografic. L-am coborât, instalat în cărucior, și am început să fac toate cele necesare astfel încât să urc rucsacul meu, al lui Albert și mai ales pe el. A fost greu. Curgea transpirația pe mine și eram istovit. Nu efortul pe care îl făceam pentru acest om a început să mă enerveze, ci faptul că trăim într-o lume în care bolile și problemele lovesc exact în oamenii care au ceva de dăruit lumii.

Și mă gândeam nu la efortul pe care îl făceam eu, ajutându-l pe Albert să urce un etaj, ci la durerea lui pe care o simțea atunci când simțea că nu poate ține o cameră foto în mână, pe care s-o manevreze după cum îi spuneau sufletul și imaginația.

Albert e un artist care nu are nevoie de studii care să-l cizeleze. El fotografiază așa cum respiră.

În fine, azi, de la orele 17:00, voi fi prezent la Galeria de Arte din Hunedoara unde, după cum a declarat chiar el pentru un ziar local, vernisează o expoziție de fotografie prin care, mai mult sau mai puțin vrea să-și ia rămas bun de la arta fotografică.

Și cu această ocazie, Albert, personal îți spun, ca unui prieten vechi, să nu faci asta. Vreau să vin la cât mai multe expoziții de fotografie semnate Albert Horopciuc, vreau să te faci bine și să mă chemi să mergem pe coclauri sau să vegetăm în lumina reflectoarelor de la studio, vreau să crezi, la fel ca noi toți, că te poți face bine și că poți reveni cu multe forțe printre noi cei cărora ne place să pictăm cu lumina.

Capul sus, Albert. Ne vedem la vernisaj. Voi reveni cu impresii.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.

Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 54 de abonați

Artă vizuală

aparate foto

Despre fotografie
Foto Blogger