Înainte să încep să înjur și să conjur, și să vorbesc urât despre Alpha Bankuri, ba nu te-n cur, turcește vorovind, o să zâc că-mi curge apa pe la furtunul de la chiuvetă și că nu mă doare nici în pulă de băncile care încep cu alpha bankuri. Dar hai să-ți spun o poveste cu bankuri turcești.
Io, ca ciobanul, cu mască și fes pe cap, mă vâr la Alpha Banka. Acilea. Pe Dacia, în Hunedoara, unica agenție cu fufe, scârbite de joia soțului cu slujbe prelungite. Și chiar mă bag.
Prima reacție, una brunetă, vopsită (o știu, am avut și eu câteva pe la facultate care sugeau pula sub(t) acoperire) și erau sub(t) acoperire:
Mă pune una pe scaun. Stau. Zice, ce doriți? Un card bancar, pentru mama. Aduce-ți mama. Păi e cu demență. Atunci veniți cu o procură de la notar, că ea nu știe ce semnează. Bine, zic. La notar știe ce semnează? Tâmpite. Tâmpiți. Și-am plecat.
M-am întors. Cu procură, de la notar, cu responsabilitatea unui notar în cârcă. Înțelegi? Am revenit, doamnă, zic. Vreau un cont de card. Da, îmi amintesc, zice, cocota, dar durează cam o lună să se aprobe deschiderea contului de card.
…..
Poftim? Zic și io! S-o năpustit luna peste venus de vorbești așa urât cu mine, fată?! Nu, domnule, până la o lună să se aprobe și o săptămână să deschidem contul.
Și mi-o crescut. Păi îmi mor și mamele din celelalte vieți până când îmi deschideți voi un cont, să moară toți țânțarii din casa scării mele și de la geamurile pe care le țin deschise, fată, hăi, tu te auzi? Mama are 88 de ani și demența nu se retrage. Tu și citești, uneori, pe la bancă? Sau la tine bancă înseamnă aia din fața blocului și șeful care e turc și ți-o spus că bancă-i aia în care te refugiezi când ești proastă și nu ai unde să râgâi prostie?
Am terminat. Nu, niciodată, banca alpha, e de căcat. Se cacă pe tine. E liberă tot timpul. De ce? N-au clienți, au fraieri. Pe mine nu m-au prins. Fetiță, scumpă fetiță, soție a unui om cu drept de vot, stai acasă, când mă vezi. Când învârteam miliarde tu spuneai că mamă barbi srot. Am copii, tâmpito, dimineța în custodie, îi hrănesc cu drag pe toți. Tu, o țață, plină de tine, de căcat și de chiloți nu scapi, plină ești zilnic, te zbârlești, nici logică nu ai. La copii când le spui marș, cum le spui?
Partea a doua
Draga mea, proastă, care ești. Sunt un băiat civilizat. Am citit noaptea când tu nici nu existai. Acum îmi hrănesc părinții. Îmi iubesc prietenii, iubita și sfinții. Nu știi, vacă cu cur mare (și atât), să te comporți cu ai tăi. Dacă moare mă-ta nu mai știi ce să faci. Dacă te duc în Siberia te caci pe tine și îți mănânci mâinile, proasto. La bancă nu ești la parada cururilor. Îmi bâgam pula în curul tău, dar n-o fac. Știi tu de ce.
Partea a treia
Atât. Te-ai prins? Am greșit undeva. Să văd dacă te prinzi până mori.
Ce mai poţi să spui?