În România aproape absolut orice anomalie care vine din partea statului este permisă. Dacă un cetăţean al acestei ţări încalcă normalul anormal lansat pe piaţă de funcţionărimea statului intră în scenă poliţia, procuraţura, avocaţii, judecătorii. Zilele trecute un prieten care are o firmă de expertiză contabilă, aşadar, un expert contabil, mă sună şi ne punem la taclale. Din vorbă-n vorbă ajungem să vorbim de fascinantele şi eternele diacritice din limba română.
Am mai avut discuţii aprinse despre diacritice chiar aici. Blogul meu nu are toate articolele scrise cu diacritice pentru că la început am ignorat cu desăvârşire acest aspect. Acum însă absolut tot ce scriu pe blog vreau să fie în litera şi-n spiritul tuturor regulilor impuse de limba română. Pentru că am ales să rămân în ţara asta, pentru că încă mai sunt român, pentru că atunci când citesc materiale scrise fără diacritice mă enervez pe motiv că trebuie să mă chinui să înţeleg mesajul. Şi pentru că aşa ar fi corect şi faţă de cititorii mei.
Mă întorc la prietenul meu expert contabil. Ştiai că documentele care se depun la ANAF nu conţin diacritice, mă întreabă el? Păi cum aşa? Nu suntem în România? Nu-i destul că maghiarii din anumite zone ale acestei ţări îşi pun steagul Ungariei la poartă şi la primărie? Nu-i destul că unii cetăţeni ai acestei ţări habar nu au că trăiesc în România. Nu-i destul că ne batem joc pe internet de limba română? Şi ANAF-ul?
ANAF este o instituţie de stat. Constituţia României prevede la articolul 13 că „În România, limba oficială este limba română”. Parlamentul României votează legi care sunt scrise în limba română. Toate textele care vin din partea Guvernului României sunt scrise în limba română.
Potrivit legislaţiei româneşti, respectiv Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice şi Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, orice text care vine din partea statului trebuie să fie scris corect, adică să respecte toate regulile limbii române.
Acuma, din câte ştiu eu, limba română conţine diacritice. Şi cred că, dacă nu mă înşel, este singura limbă din lume care conţine astfel de semne distinctive. Limba engleză este o limbă de circulaţie internaţională şi nu conţine diacritice. Dacă am scrie „aş well” în loc de „as well” şi „contact uş” în loc de „contact us” ar însemna că nu respectăm regulile limbii engleze. După cum ştim cu toţii alfabetul chinezesc are litere care seamănă mai degrabă cu nişte semne, dar asta nu-i împiedică pe chinezi să scrie cu literele din alfabetul lor.
Ori dacă aşa stau lucrurile de ce unele instituţii publice din România au voie să bălăcărească limba română în timp ce populaţia este catalogată uneori ca fiind analfabetă? Un stat care nu respectă limba oficială nu este un stat de drept. Un stat care se prezintă în faţa lumii în funcţie de cum vor unii funcţionari din aparatul legislativ este un stat de căcat. Cum să fiu eu mândru de ţara şi de condiţiile din România dacă în România norii se duc unde vor ei, dacă vara ninge şi iarna nu-i ca vara?
Să mă întorc la conatabilul meu şi la ANAF. De fapt, ANAF impune o regulă care nu respectă limba şi gramatica limbii române şi care lasă loc de interpretări. Să vedem în detaliu despre ce este vorba.
Şi luăm un caz concret. Contabilul X ţine contabilitatea la o firmă care are în denumirea ei semnul „&” şi mai ales diacritice, să zicem SC Lenuţa & Asociaţii Import-Export SRL. Contabilul nostru încearcă să respecte limba română, prin urmare întocmeşte declaraţia tip D205 scriind corect denumirea firmei, adică foloseşte diacritice şi orice alt semn existent în titulatură. Mai apoi trimite declaraţia la ANAF folosind mediul online. Mulţumit trece la întocmirea documentelor pentru alte firme pe care le are în portofoliu. Numai că treaba contabilului nu s-a terminat încă în cazul primei firme, cea cu Lenuţa şi Asociaţii. Sistemul aflat în administrarea ANAF trimite înapoi un mesaj de eroare care, după ce te chinui să-l traduci, înţelegi că de fapt, nu ai voie să foloseşti diacritice şi semne precum acel „&”. Cu alte cuvinte, firma luată ca exemplu îşi schimbă titulatura în SC Lenuta si Asociatii Import-Export SRL.
Au fost identificate următoarele ERORI: F: validari globale eroare: Eroare fatala de parsare: ‘org.xml.sax.SAXParseException: The entity name must immediately follow the ‘&’ in the entity reference.’
Acesta este mesajul de eroare venit de la ANAF, postat aici cu copy – paste. Să facem o analiză pe text. Are diacritice? Parţial. Ce, cine sau ce anume decide apariţia diacriticelor nici dracu’ nu ştie. Coerenţa şi claritatea mesajului? De toată jena. Eroare fatală de parsare? Conform DEX-ului limbii române cuvântul “parsare” nu există. Conform dexx.ro “parsare” înseamnă “a descompune o intrare în părţi componente, care pot fi prelucrate de un program. (lingv. computaţională) A împărţi un discurs în unităţile semantico-sintactice sau morfologice componente “. Poftim? Despre naiba vorbeşte ANAF?
Nu în ultimul rând, observi şi tu foarte bine că mesajul conţine şi cuvinte în limba engleză. Altfel spus, contabilitatea din România trebuie tradusă în limba engleză, firmele româneşti trebuie parsate, iar denumirile lor trebuie redenumite. Adică, mai terminaţi cu Lenuţele, Asociaţii, cu î-urile, ţ-urile şi &-urile.
Numele meu conţine litera „Ş”. Dacă scriu Uries în loc de Urieş, este foarte clar că am cu totul altceva. Nu mai spun că mă deranjează această schimbare. Păi şi atunci cum să facem să fie bine? Când v-a veni vremea schimbării promit să solicit două cărţi de identitate, una pentru ANAF, pe care să scrie Uries, şi una pentru restul lumii, pe care să scrie Urieş.
Ce spune un expert contabil din România despre aceste anomalii
În luna februarie am întocmit o declaraţie fiscală pentru o firmă din portofoliul meu, care întâmplător are în denumire semnul “&”. Întocmesc declaraţia şi o încarc pe serverul ANAF. Trec la următoarea firmă şi urmez aceeaşi paşi până termin toate firmele. Într-un final mai arunc o privire pe site-ul fiscului pentru a vedea dacă totul este în regulă. Peste aşteptările mele constat că am primit înapoi mesaje de eroare, iar textul, în loc să mă elucideze, mai rău m-a ameţit. Mesajul era un text alambicat în limbile română şi engleză. Şi recunosc că a trebuit să caut în dicţionar sensul anumitor cuvinte. Sunt un caz fericit că ştiu, la modul elementar, să utilizez un computer, dar mă întreb cum se descurcă alţi colegi de breaslă care au o teamă faţă de noile tehnologii. – Economist Camelia TRANDAFIR, administrator la SC Multi Cont SRL
Chiar aşa, ce spun, cum se descurcă contabilii care nu ştiu limba engleză şi nici nu se pricep foarte bine la utilizarea unui calculator?
Iată câteva exemple de greşeli care pot duce la interpretări şi sensuri total diferite, situaţii care pot genera grave confuzii.
Forma corectă, prin scrierea corectă a cuvintelor CU diacritice – Forma greşită, prin scrierea incorectă a cuvintelor FĂRĂ diacritice
(sursa exemplelor)
În concluzie, nu vă mai miraţi dacă tinerii din ziua de azi scriu şi vorbesc cum îi taie capul. Nu vă mai miraţi dacă în unele zone ale ţării localnicii nu ştiu să vorbească deloc limba română. Nu vă mai miraţi că unele şcoli mustesc de profesori şi învăţători analfabeţi. ANAF, să ne trăieşti, ca să ne beşteleşti fără diacritice!
Nici o instituție nu respectă limba română. De ce? Cine știe? Cine ne lămurește?
Din obișnuință scriu cu diacritice, de fiecare dată primesc acest mesaj, exemplu mai jos de la Banca Transilvania:
” !
Eroare!
Va rugam sa stergeti caracterele speciale! Caracterele speciale premise sunt / – ? : ( ) . , ‘ + ( MTQONjUzNTUONzkwMg) ”
Nu am înțeles niciodată de ce acest lucru nu este permis. În exemplul dat, contul meu personal e într-o bancă din România. Sunt româncă, dar nu-mi pot folosi limba maternă. Nu voi renunța niciodată la scrisul corect cu diacritice, chiar dacă orice accesare a unei instituții îmi dublează munca prin faptul că ceea ce scriu corectez apoi. Dar câți fac asemeni mie?! Le este mai ușor să nu le folosească, că doar își pierd timpul cu corecțiile, ca mai apoi să nu mai scrie niciodată corect pentru că nu le impune nimeni.
Exemplele sunt multiple… Am întâlnit magazine online, unde numele meu datorită diacriticelor este trunchiat, deci nici nu am nume în concepția unora pentru că nu poate fi citit. Apoi pentru o bună funcționalitate a diferitelor conturi, chiar operatorii m-au avertizat să nu scriu cu diacritice. De ce?
Dar, există și instituții care respectă limba română, de expemplu: E.ON Myline, unde chiar ei ca instituție folosesc diacriticele, deci totul e recunoscut.
Nu se întâmplă la fel de exemplu la RDS&RCS, unde numele meu fiind scris cu diacritice apare ca la „chinezi”., iar anumite indicații sunt scrise cu diacritice, dar explicațiile saitului sunt fără diacritice. Ce se poate înțelege de aici? Plata din acest cont pe EuPlătesc.ro, se înregistrează corect, acest sait respectă regulile.
La SC APA PROD SA, situația e corectă, se respectă regula scrierii cu diacritice, iar surprinderea este că la efectuarea plății prin BRD, numele meu e acceptat cu diacritice.
Am dat aceste exemple, deaorece majoritatea românilor accesează aceste conturi, pentru că sunt utilitățile noastre lunare, spre deoasebire de ANAF, Șomaj, ITM etc, unde doar cei specializați le folosesc.
Deci cine impune regulile limbii române?
Şi exemplele pot continua la nesfârşit… Respirăm româneşte, dar nu respectăm România.
[…] Că sistemul informatic de la ANAF este slab, vulnerabil, predispus oricând la prăbușire din punct de vedere tehnic n-o mai spun. În plus, nu mai reamintesc nici faptul că deși, dacă te uiți atent, siteul este disponibil în două limbi, română și engleză, când vine vorba de diacriticele românești ioc, nu ai voie să introduci așa ceva deoarece apar erori și incompatibilități. Am scris despre asta aici. […]