9 ian. 2017
  |   Nu sunt Comentarii

Armik, gânduri, dorințe și așteptând să vină ziua mea – ghid practic

Astăzi m-a sunat o persoană dragă, un prieten bun, și m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să primesc o baterie externă de ziua mea și dacă cea pe care a ales-o mă coafează, adică dacă-mi place și e ok ca și proprietăți. Ce puteam să zic, normal că am fost încântat. Cu ocazia aia mi-am adus aminte că suntem în luna ianuarie și că tocmai urmează să dea ziua mea peste mine.

Vorbind, discutând despre subiectul ziua mea, despre care îmi face plăcere să vorbesc doar cu cei dragi, mă gândeam la o chestie. Cum ar fi să nu le mai cumpărăm prietenilor, cunoscuților, cadouri de ziua lor decât lucruri de care chiar au nevoie?

Am primit într-un an un fel de mapă de birou, deși eu nu aveam birou. În alt an am primit o geantă foarte ciudată în care, cică, aș fi putut să car… diverse. Diverse n-am cărat niciodată în geanta aia și nici nu o mai am, că mai mult mă încurca decât să mă ajute.

Un cadou special a fost cel pe care l-am primit când am împlinit 18 ani și pe care îl am și acum, o casetă cu Michael Bolton, pe care am descoperit melodia Said I Loved You…But I Lied. Am ascultat caseta aia până am enervat lumea.

Altădată am primit o carte pe care o mai tot citesc din când în când. Florile de plastic, porțelourile de bibelan (bibelouri de porțelan – tradus) nu le mai am, le-am aruncat pe toate s-au le-am dat la alții, să se lovească ei de ele, că eu m-am săturat. Nici parfumurile nu le mai am, că le-am consumat, m-am parfumat cu ele până au dispărut cu totul. Nu-mi amintesc de anumite cadouri pentru că ele trebuia consumate și eu chiar le-am consumat. De unele îmi amintesc cu drag pentru că încă le mai am, iar unele îmi sunt foarte dragi pentru că au o utilitate aparte.

Măi oameni buni, măi prieteni dragi, măi amici și cunoștințe, eu vin cu o propunere care nu-i chiar originală, sigur mai sunt și alții care fac așa. Ce-ar fi ca de ziua mea să mă întrebați despre dorințe, gânduri, necesități, pur și simplu să mă întrebați, printre rânduri dacă aș vrea o blondă și-o piscină, un aragaz, o undiță de pescuit, un teleobiectiv care costă 10.000 de dolari, o barcă cu motor, o pușcă de vânătoare, o casă țărănească, o excursie în jurul lumii sau doar o vorbă bună, o mângâiere sinceră pe creștet și-o urare gen ”lasă, că la anul o să primești mai mult”?

Oamenii sunt tentați să cumpere toate prostiile pe care le cred cadouri potrivite pentru cei cărora le dăruiesc. Uneori nimeresc, alteori ratează, o solniță de sare dăruită unui om care nu consumă sare nu e potrivită deloc, dacă-i dăruiești unui om căruia îi e foame o mașină de tuns iarba s-ar putea să pari nu idiot, dar cel puțin fără logică o să te declari, probabil, singur, la un moment dat. Când îți este frig trebuie să te acoperi, să te îmbraci, să te încălzești. Când îți este foame parcă ai vrea să mănânci. Chestia asta cu cadouri scumpe, dar inutile, n-am înțeles-o niciodată. Nu, nu trebuie să faci cadouri scumpe doar pentru că orgoliul tău trebuie mângâiat, trebuie să empatizezi mai mult. Empatia e bună și atunci când te pregătești să faci cadouri. Stai de vorbă, descoase-l pe omul căruia vrei să-i faci cadouri, s-ar putea să descoperi că nu-și dorește iahturi, locomotive, avioane, ci doar o îmbrățișare sinceră.

Când cumpărăm un cadou pentru cineva trebuie să ne simțim bine, da, prima dată noi. Și dacă vom face asta cu siguranță că resursele acestei planete nu vor mai fi consumate doar pentru mofturi. Sunt bune și mofturile, numai că ele trebuie să se potrivească, să fie făcute pentru un locaș anume, ”nuca-n perete” e o vorbă care spune multe despre situația asta.

Și acum, dacă tot vorbim, o să trec și la partea practică a propunerii mele, a ghidului meu practic. Anul ăsta mi-aș dori, nu, pardon, nu mi-aș dori, aș avea nevoie, urgentă chiar, de un HDD Extern. Laptopul meu are o partiție cu aproape 350 de gb de fotografie și ceva chestii de care am și nu prea am nevoie și e roșie la maxim. Am stocat fotografii peste tot, dar mi-am dat seama că mai am 11  gb de spațiu liber și în curând voi intra în faza de avarie. Problema fotografilor cred că e cea legată de spațiul de stocare a fotografiilor.

Știu, am trecut de la o stare la alta, dar asta e situația, de fapt. Deci, terminați cu cadourile făcute aiurea. În plus, vă sugerez să vă consultați cu prietenii prietenului căruia vreți să-i faceți un cadou de ziua lui. Una este să cheltuiești două sute de lei aiurea și alta e să pui 30, 50 de lei pentru un cadou care costă 500 de lei. Decât să arunci 200 de lei mai bine investești 30 de lei în bucuria unui prieten, că despre bucurie vorbim aici, nu-i așa?

Deci, ziua mea e pe 23 ianuarie, nu-mi doresc, am chiar nevoie (nu trebuie, oricum o să-mi cumpăr, că am nevoie), dar dacă tot vreți să-mi faceți careva vreun cadou, anul ăsta, recomand asta: HDD extern Seagate Expansion 2TB, 3.5″, USB 3.0, Negru. Apropo, Roxana Olteanu a spus că pune 39, 99 lei.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 55 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger