Cred că din acest motiv asigurările sunt privite de români ca pe o paria a societăţii. Un exemplu clar de atitudine gen am casa şi maşina mea, mă cam doare-n cot de asigurarea ta. De fapt, eu cumpăr o asigurare ieftină, tu procedezi la fel. Pe mine mă doare-n cot de pielea ta şi pe tine la fel. Asiguratorul ne ia banii la amândoi şi noi ne rugăm să nu ne lovim unul pe altul, că dacă se întâmplă o să înjurăm asiguratorul că nu ne repară maşina cum trebuie sau că nu ne-o repară deloc.
Am vrea şi cu dânsa-n trânsa şi cu sufletu-n rai. Numai că raiul e doar pentru cei cu bani şi dânsa poate doar până la o vreme, după care solicită suplimentare de buget.
Ce mai poţi să spui?