Am fost să-mi iau țigări. Mi-am luat. Apoi am vrut niște cabanos fript de pă la caufland. M-am dus. Stau douăjde minute. Aia, de o femeie vorbesc, mascată până-n dinți, în dojde minute o vândut tot cauflandul. Adică doi pui arși la piele și cruzi, cu sânge, perpeliți, și vreo 77,5 paie de cartofi aproape reci. Un moș își păzea baba care dădea să moară de poftă în fața mea.
Iau cabanos. Mă întreabă, coala sau fontu? Ceciap, zic. Nu, domnule, la alegere, coala sau fontu? Bă, am luato razna, îmi zic. Vreau sos de usturoi. Încă 50 de bani. Păi un leu e sosul și eu v-am dat 7 lei. Păi da, încă 50 de bani. Femeie, ai două prețuri pe care le pot citi fără ochelari, 6 lei meniu și un leu usturoiul. Bine, zice, coala, v-am pus pecsi.
Ce dracu să mai zic.
Mă duc să-mi iau cartofi prăjiiți de unde chiar mănânc. Ce să pun pe ei? Aha, știu, bomba aia calorică?! Da, murmur. La pachet? Da. Pun și pungă? Dacă vrei. Furculiță, am spus! Da. Două? Câte furculițe ai? Nu mai zic. Plec.
Mă duc să-mi iau iar țigări. Sărmâna! Ploua. Bună ziua. Ningea. Nu mai auziți? Scuze, aveam masca și n-am auzit. Bine. Un pachet de țigări. Cum? Un pachet de țigări. Primesc un pachet de țigări.
Dați-mi 3 cartușe. Liniște. Trei cartușe de țigări. N-am. Nu mai auzim sau purtăm măștile invers?
Ce mai poţi să spui?