19 mart. 2021
  |   1 Comentariu

Azi mă simt cumva și-am zis că-i vremea să-ți scriu

N-am scris de mult timp. Mă rog. Mă rog pe dreacu. Și Cezar zice că nu-i prea prăfuit leptopul. Și Păunescu o murit. Mi-e frică de moarte. Dar, m-am trezit, așa, cu-n gemet de degete. Cu doruri de odinioară, cu drag de îmi exiști. Sunt la răscruci de gânduri și-mi măsluiesc creioane potrivite pentru chipul tău. Nu știam și nici nu credeam că voi mai putea face asta, dar se întâmplă, și-o simt. Mă trăiesc, te trăiesc. Sunt prea bătrân și mult prea cretin să mai cred că-i vorba de-o eroare de calcul mnezeiască.

N-aș putea să te văd murind. Aș pleca și eu. Doar cu tine. Greșelile noastre le simt ca și pomeni minuțios organizate la iubirea noastră. Ai murit la pieptul meu și te-ai mumificat, eu mă nășteam din nou. Nu știam. Nici tu nu știai. Amândoi am exersat.

Te-am învățat, încet, poate prea încet, ce-i drept, cu vrute și nevrute. Mi-am tocit, probabil, simțurile, când n-am simțit că ești.

Azi, ieri, mâine, te văd toată, indiferent cum ești. Cu ochii mari și buze tremurânde, cu degete care tremură când mă ating, cu respirația ta pe care o iubesc când mă caută dormitând.

N-am crezut că voi mai crede, vreodată, că simt așa. Tâmpiții din viața mea spun că am fost cretin, că ciucurii sunt falși. N-am și nu voi avea, ciucuri, vreodată. Cu sânge, din sângele meu, voi salva, oricând, chiar și-un câine.

Avem momentele noastre.

Nici cai nu alergau, nici apa nu curgea. Eram doar noi. O râpă și nebuni. N-am crezut că mai trăiesc asta începând de la telefonul atârnat pe zid în care băgai un plastic numit cartela telefonică.

M-ai dat dracului. Îți amintești? Te iubeam, chiar și așa. Dar, nu mi-am dat seama.

Te iubesc. A slăbit și lumea. Noi ne oblojim. Mie îmi crește părul. Ție îți vine să mă vrei să nu mă vrei. Eu, în prag de otită cretinoidă, mă desclin și-ți spun, cu Cezari care tremură, că te iubesc. Ai grijă, e vorba de o iubire diferită. Aleluia.

Porți sau nu poți, chiloți se numesc. Te iubesc, știu că simți asta. Înainte să te cunosc exista o rochiță, colorată. Una peste altele, scrisul ăsta e despre tine. Și nu-l voi nimici.

Un răspuns la Azi mă simt cumva și-am zis că-i vremea să-ți scriu

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.