2 ian. 2019
  |   Nu sunt Comentarii

Azi te-am trăit cât un an, iubita mea din toate timpurile

Azi ți-aș fi ținut rugăciunile și cutumele în pălmi. În palmele care îți sunt atât de dragi. Azi, sau în noaptea asta, mai exact, ți-aș fi sorbit trăirile, ți-aș fi sărutat licăritul din ochii ăia mari pe care-i iubesc cu gândul și cu fapta, pe care-i înfrunt chiar și când nu ești.

Azi ți-am ascultat toate dorințele. Azi te-am iubit și te-am lăsat să mă iubești cât nu pot alții s-o facă într-o viață. Azi mi-ai fost tot ce ne-am dorit să fim atunci când credeam că nu ne mai dorim. Azi mi-ai fost toate șoaptele din nopțile în care îmi lipsești. Azi ți-am atins toată iubirea și ți-am spus tot. Azi te-am sechestrat în toate visele și amintirile mele. Ți-am plâns și râs deopotrivă, cu glas, cu tăcere, cu suflet pereche, cu drag și cu ură.

Azi ți-am scris tot ce nu am putut în alte vieți să-ți scriu. Azi ți-am sărutat toți pașii făcuți în toate viețile trăite alături de mine. Azi nu te-am certat, azi te-am iubit mai mult decât am putut să te iubesc vreodată. Azi nu ți-am cerut nimic, azi doar te-am trăit.

Azi am construit o zi cu tine mare cât un an. Azi am împodobit un brad special pentru tine, cu clipe, cu șoapte, cu speranțe, cu dorințe, cu amintiri trăite-n nopți cu tunete și ploi, cu lacrimi vărsate din candelabre aprinse special pentru tine, cu priviri care te vor contura ca pe frumoasa vieții mele, cu ce m-ai rugat mereu să-ți fiu, cu iubirea pe care nu poți să nu mi-o spui, cu mângâieri doar de noi știute, cu arcușuri de vioară doar de noi auzite, cu scrierile încrâncenate din nopțile noastre nedormite, cu viața care ne vrea pe-amândoi, cu moartea care ne evită, cu setea cu care ne vrem sorbiți, cu tainele știute doar de noi, cu cărțile încă nescrise, cu așternuturi pline de noi, cu nopțile în care nu ne mai eram, dar ne doream atât de mult, cu dorințele neconsemnate, încă, cu viețile în care ne-am fost altceva, cu viețile care ne așteaptă să le trăim, cu frigul de care am râs, uneori, ca doi tâmpiți frumoși, cu dragii și iubiții doar de noi știuți, cu tine și cu mine și, mai ales, cu mângâieri de palme fierbinți.

Azi te-am abandonat și regăsit cu toate ale tale. Azi mi-ai fost rea și bună în același timp. Azi te-am dorit lângă anii în care nu te-am avut. Azi ți-am spus tot ce nu ți-am putut spune când nu ne eram amândoi. Azi ai fost și am fost. Azi te-am avut așa cum ne vrem. Azi nu ne-am lipsit, azi, ne-am prins în brațe și ne-am înlănțuit pe veci.

Azi te-am lăsat, iubita mea, să mă simți. Tot. Exact cum sunt. Azi m-am lăsat sedus de tot ce-ți aparține. Azi nu m-am opus, azi te-am vrut așa cum ești, azi ți-am fost așa cum sunt. Azi ți-am oferit sărutul pe care nu l-ai primit niciodată la ora 12 noaptea. Azi ți-am fost suficient, nebun și dement. Azi nu ai mai vrut culoare, azi ți-am fost doar alb. Azi, albastrul și roșul te-a cucerit pe veci. Azi s-au auzit ultimii clopoței pe care îți dorești să-i auzi în viața asta. Azi te-am văzut și auzit toată, așa cum ești tu când vrei să fii. Așa că, hai, te vreau, cu la mulți ani cu tot! Fii!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 54 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger