26 Apr 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Ca să poți vomita nu-ți băga degetul în cur, ci pe gât

Un analfabet crescut la orfelinatul general al României mi-a ținut prelegeri despre educație civică, mi-a desenat limba și literatura română, mi-a explicat cum stă treaba cu termenul social. Unul cu neuronul stafidit mi-a spus că-s prea aprig la vorbă. O narcisistă îmi dă lecții despre arta fotografică. Un borfaș mi-a spus cândva că n-am școala vieții. Un leneș și-un trândav ține morțiș să-mi explice cum stă treaba cu să n-ai nici o treabă.

Copilul modern, născut, înțărcat, educat și crescut pe facebook, îmi arată cum trebuie să mă comport în lumea virtuală. O zdreanță cu stratul de rapăn pe tălpi gros cât pielea bivolului îmi arată cum trebuie să am grijă de mine și mai ales cum ar trebui să mă spăl pe dinți după ce mușc vârtos din părțile încă vii ale sistemului capitalist. Stau la masă cu ipocritul și primesc subtil lecții de actorie.

Discursuri infantile la tot pasul. Schizofrenicul îi judecă pe găinari scărpinându-se la coaie, pe sub roba soioasă și împuțită. Un individ cu latrina la purtător îi arată unui copil degetul arătător spunându-i că așa se fac semnele speciale în secolul tuturor anomaliilor.

Vorbitul de pe banca acuzatorilor a devenit o modă, dacă nu chiar un sport încă neomologat. O hoașcă de femeie încă virgină îmi dă lecții despre arta sexului, un mititel cu scula mică, care ejaculează în drum spre ea sau în timp ce i se ridică, îmi explică cum se face dragostea cu o femeie timp de trei ore, săracul își cumpără Bugatti și mai apoi mănâncă pită cu untură pentru că altfel nu ar avea bani de benzină, găina nu mai face ouă, cocoșul a devenit homosexual, ploaia cade de jos în sus, după iarnă vine iar iarnă.

Câinii de companie ne mușcă tot mai des pentru că am început să le mâncăm mâncarea, trotuarele sunt asfaltate cu căcat vârtos de Bichon Maltez și Yorkshire Terrier, cu apa de la robinet ne facem ciorbe cu tăiței dintr-un plastic fabricat în China și cafele turcești la ibric, iar cu cea minerală și plată ne spălăm pe picioare și în zonele, zice-se, intime. Ne tatuăm pe scule tauri comunali sau fufe cu botoxul cât Muntele Athos, ne pulverizăm hainele cu parfumuri de doi lei pentru că pe alea scumpe mai bine le bem la diverse party-uri din diverse cluburi de fițe.

Cu toate acestea încerc din răsputeri să-mi păstrez doar calmul, zâmbetul și metafora. Joc șah în fiecare zi cu un partener imaginar și câștig, pare-se, din ce în ce mai des. Nu știu cât o să mai țină, dar cât mă ține o să rămân pe tabla de șah. Vorba neaoșului, ce nu te omoară cu siguranță te întărește. Șah și mat. Mă duc să vomit. Apropos, ai înțeles cum stă treaba cu vomitatul, da? Grijă mare la gaura în care-ți bagi degetul.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.

Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 51 de abonați

Artă vizuală

aparate foto

Despre fotografie
Foto Blogger