6 oct. 2021
  |   Nu sunt Comentarii

Când îți moare, la intrare, și nu crezi

Deunăzi un prieten mi-o zis că m-o visat. Tuns. Alții mă credeau dus. Vorbeam cu o prietenă faină care îmi spunea că tuns ar trebui să fiu și că atunci când scriu ar trebui să pun subtitrări. Dacă îți moare la intrare te îngrijorezi? Întreb și io pentru un prieten. Am miros și mă plictiseam.

M-am trezit cu noaptea în cap. Pe cap. Perne peste tot. Cezar se cufurea. Sânge peste tot. Sânge roșu. Desigur. Uneori, găsesc și sânge albastru. Cretinoid, îmi spun. Mor morți la intrare și tu te miri?

Partea proastă e că nu ne învățăm. De ce nu-i spui mamei c-o iubești? De ce te deranjează când cineva îți spune că să te duci în pizda mă-tii?

Am mai încercat să iubesc. Mi-am luat-o în freză. Din nou. Încercând să iubesc am descoperit o femeie, singură. Era acolo. Ea nu știe că am văzut că e femeie. I-am simțit simțurile.

Am murit de câteva ori zilele astea. Mi-am trăit bunici, tată, mi-am murit orgolii, și viața mi-am văzut-o. Mama e tot acolo. Să-ți săruți copilul. Când simți.

Mi-or murit, când murea. Ai curaj să iubești. Desigur, o să spui că nu-i, că tu ești diferit. Că statul pe geam la ore tărzii e bleah. Nu-ți nimici trăirea.

Îmi plăcea femeia asta. Nu știu de ce spun asta. Mi-a adus pace. Cumva. E o infernală, dar cumva, mi-a adus, la un moment dat, pace.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.