Când iubești cu adevărat nu poți să rănești

Cine scrie acest articol? Tot eu, Traian Urieș. Încă nu a scris nimeni altcineva pe acest blog. Am și o componentă ascunsă la softul de bază înclinată spre partea umană, spre dragoste și analiză interioară. Nu știu cine a pus cipul ăla acolo dar știu că există. Cei super mega realiști să stea cuminți, să nu se sperie. Nu am luat-o razna. Este vorba de ceva ce nu arăt prea ușor. Mă păstrez, că vorba aia, ce-i prea mult strică.

Deci, așa cum spuneam, când iubești cu adevărat pe cineva nu poți să rănești. Poți cel mult să te superi, dar să rănești niciodată.

Părintele tău, care se presupune că te iubește cu adevărat, nu te va răni niciodată în mod voit. Inconștient este posibil orice, însă în mod intenționat mama sau tatăl tău nu pot să te rănească dacă iubirea lor față de tine vine din suflet, de undeva de unde nici nu bănuim că vine.

Eu cred că dragostea și iubirea vine din conștiință. Din liniștea lucrurilor și a minții. Din subconștient. Dacă cineva se străduiește din răsputeri să-ți facă rău, indiferent cine ar fi acea persoană, este foarte clar că nu te iubește, nu te suportă, ci dimpotrivă, te urăște, te vrea în cel mai fericit caz nefericit, căzut la pământ, umilit.

Am cunoscut persoane în viața mea de până acum care mi-au spus că mă iubesc mai mult decât lumina ochilor lor. La prima ocazie care le-a facilitat demonstrarea iubirii au dovedit exact contrariul. Cu orice preț au vrut să-mi facă rău, indiferent de consecințe. Asta nu înseamnă iubire, asta înseamnă falsitate,  nimic altceva.

Cred că singurele ființe care pot oferi sentimente adevărate, sincere, sunt animalele. Dacă un câine nu te iubește îți arată acest lucru încă de la primul contact. Animalul nu are scopuri ascunse. Te iubește sau nu. La el este vorba strict de alb sau negru. Nu există culoarea gri.

Deja fac alergie la persoanele care spun că deși iubesc pe cineva nu s-au putut abține să facă rău, să rănească, pe motiv că așa-i normal. Normalul lor este un mare anormal. Normalul lor pentru mine înseamnă un mare căcat coafat cu foarfeca de grădină.

Iubirea și dragostea nu vine din dorințele și aspirațiile tale, ci din străfundul ființei tale, din ceea ce înseamnă cu adevărat ființă. Iar ființele, în special oamenii, nu mai au conștiință pentru că ideea de colectivitate a început să domine absolut tot. Iubești cu adevărat atunci când ești dispus să te sacrifici, când nu mai treci totul prin filtrul dorințelor tale.

Nu am scris acest articol pentru cei care nu mă iubesc, în încercarea de a-i face să înțeleagă cum stau lucrurile, am scris pentru că simțeam nevoia să scriu și despre asta.