Când simţi că nu eşti iubit

Când simţi că nu eşti iubit, ieşi din casă şi împarte flori tuturor celor care crezi că se simt la fel ca tine, adică fără cineva care să le ofere iubire.

Când simţi că nu eşti iubit, du-te şi ajută bătrânii să treacă strada, spunându-le că seamănă cu bunicii tăi şi că sunt foarte importanţi pentru societate.

Când simţi că nu eşti iubit, du-te la spital şi oferă o floare şi un iaurt tuturor pacienţilor care crezi că se simt la fel ca tine, adică singuri şi fără un suflet care să-i iubească şi pe ei.

Când simţi că nu eşti iubit, du-te la cimitir, empatizează cu cei care plâng lângă mormântul celor dragi.

Când simţi că nu eşti iubit, du-te la supermarket şi oferă-te să cari plasele unei femei încărcată cu de-ale gurii pentru familia ei.

Când simţi că nu eşti iubit, du-te la un cămin de bătrâni şi donează-ţi jumătate din salar.

Când simţi că nu eşti iubit, du-te în stradă, în miez de noapte, şi oferă-i unui câine zgribulit o coajă de pâine, o felie de salam, sandwich-ul pe care nu l-ai mâncat la servici.

Când simţi că nu eşti iubit, du-te pe câmp, întinde-te pe spate şi priveşte cerul, goleşte-ţi mintea de prostii şi gânduri fără sens.

Când simţi că nu eşti iubit, opreşte-te din goana după bani, stai pe loc. Nu te apuca să te rogi la Dumnezei cocoţaţi pe nori. Du-te pe malul unei ape şi priveşte natura, doar atât.

Când simţi că nu eşti iubit, oferă tu iubire, a ta te va căuta mai repede decât crezi. Asta nu ţine de religie sau de credinţe în diverşi Dumnezei, asta ţine de oameni, de tine, de mine, de el, de ea, de noi toţi.

Când simţi că nu eşti iubit, fă-ţi curaj să ieşi printre oameni, să interacţionezi cu ei, să zâmbeşti. Nu eşti iubit, dar poţi să faci asta? Atunci fă-o!