6 sept. 2016
  |   3 Comentarii

În Cinciș Sat ai nevoie de Delegație de Turist Rătăcit. Băh, ești prost?

Pe timp de război, calamități naturale, cutremur și alte d’astea nasoale biserica, spitalele, primăria și orice altă clădire cu statut de instituție publică ar trebui să fie deschisă. Adică să devină publică, la propriu. Cu alte cuvinte, primarul, viceprimarul, popa și alți funcționari publici ar trebui să stea cu brațele deschise ori de câte ori le bate cineva la ușa biroului. Și asta nu pentru că așa se fac actele de bravură, ci pentru că așa este NORMAL.

Totuși, pentru unii, acest NORMAL este absolut ANORMAL. Pentru unii, primăria e moșia primarului, biserica e proprietatea popii, dispensarul din sat e a doctorului, căminul cultural e a administratorului. Pentru unii, singura instituție publică din localitate este crâșma. Acolo poți să stai și să faci absolut ce dorești. Mă rog, aproape tot ce dorești. Despre ce vorbesc eu aici?

Sunt implicat în proiectul Turistul Rătăcit – Rătăcit prin HD. Un proiect fotografic început acum aproximativ un an de zile. Detalii găsești aici sau aici. Pe scurt, am pornit să parcurg județul Hunedoara, dintr-un capăt în altul, pe jos, cu un rucsac în spate, cu un ciobănesc german după mine și hotărât să dorm numai la cort.

Sunt plecat deja de 15 zile. Am parcurs circa 170 de kilometri, am trecut prin toată Valea Jiului, am traversat Țara Hațegului și aseară, pe înserat, am intrat în Ținutul Pădurenilor. Mai exact, undeva pe la orele 18:00 am intrat în satul Cinciș. Echipa mă anunțase încă de dimineață că urmează să vină peste mine ploi torențiale cu ruperi de nori. Am zis asta e. Vedem.

De la Hațeg mi s-a alăturat și Radu Dorinel, un voluntar din Geoagiu amator de drumeții, hotărât să mă însoțească câteva zile. Cum să nu, eu sunt bucuros de oaspeți, mai ales după atâtea zile de vorbit mai mult cu câinele meu, Cezar, pe care l-am declarat din tot sufletul, eroul meu, eroul expediției.

Așadar, am ajuns în Cinciș. La crâșma satului. Am mâncat ceva, am băut o bere, ne-am gândit. Ce facem? Ploaia a început să răpăiască pe umbrelele terasei pe care ne aflam. Nu-i de glumă. Unde campăm. Să ne punem cortul pe o ploaie torențială era aproape imposibil.

Ne-am gândit și am ajuns la concluzia că trebuie , într-un fel sau altul, să apelăm la autorități, adică la liderii comunității, respectiv primar, viceprimar sau popă. Am făcut rost de numărul de telefon al viceprimarului, Modârcă Mircea, și l-am sunat. Știți, suntem așa, facem asta și avem rugămintea să ne găsiți un șopron, un colț în biserică, un ceva unde să ne punem sacul de dormit și să fim feriți de ploaia care toarnă cu furie peste noi.

Răspunsul primarului: păi și eu ce să fac, trebuia să ne anunțați, să anunțați autoritățile să… bla, bla, bla. În timp ce norii turnau apă peste noi la greu.

  • Domnule, sunați-l pe popă, să ne dea un loc în biserică, în capelă, undeva. Vorbiți să ne deschidă Căminul Cultural, sunați pe cineva care are un pod cu fân, un șopron părăsit…
  • Nu știu, nu prea pot să vă ajut. Îl sun totuși pe părinte să văd ce zice.

După 10 minute l-am sunat din nou pe politruc, pardon, pe viceliderul comunității Cinciș.

  • Domnule vice, l-ați sunat pe popă?
  • Da, dar el a zis că are copii mici și că nu vă poate primi și că în biserică nu este voie să dormiți pe jos. Iar la Cămin nu se poate pentru că sala este dată la cineva și respectivul are acolo lucruri, chestii…
  • Aha, deci dormim aici, la crâșmă, în ploaie?
  • Îmi pare rău, nu vă pot ajuta. Aveți delegație?
  • Ce să avem? Delegație? Ce delegație, de turist rătăcit în satul Cinciș?
  • Îmi pare rău, nu am cum să vă ajut.
  • Domnule vice, știți, plouă cu găleata, e noapte, am făcut 20 de kilometri pe jos, suntem obosiți, nu avem unde să punem cortul, nu avem nevoie de nimic altceva, doar un colț ferit de ploaie și frig.
  • Asta e, îmi pare rău.

Poftim, lider de comunitate. Poftim, un popă care are copii și nu poate să ne lase să dormim în biserică pentru că acolo-i Dumnezeu și acel Dumnezeu nu suportă oamenii, turiștii rătăciți, oamenii pe care îi plouă în cap și sunt frânți de oboseală.

Poftim cultură, poftim mizerie românească. Poftim? Adică tu viceprimar, tu lider spiritual, nu găsești un loc pentru 3 suflete care au poposit în miez de noapte la tine în sat? Despre ce vorbim aici?

Sunteți niște parveniți. Vouă nu vă pasă de oameni, pe voi vă doare fix în cur de cei pe care ar trebui să-i slujiți.  Popo, tu trebuia să-ți ridici popoul din pat și să spui oameni buni, eu mă duc să dorm cu Dumnezeu în biserică, dormiți voi în patul meu. Jur că-mi ridicam pălăria și nu dormeam în patul tău, ci pe jos, în hol, în sacul de dormit, că nu am venit la tine să dorm în patul tău.

Nea vicele, matale trebuia să deschizi dracului primăria și să spui oameni buni, dormiți pe jos, pe undeva, că nu-i nici o problemă, nu-i primăria lu’ tata. Sau, dacă vroiai să găsești totuși o soluție, trebuia să pui polițaiul din sat să ne aresteze și să ne ducă în sediul poliției să dormim pe jos, că nu ne supăram.

Vă jur că dacă nu eram însoțit de un câine și de celălalt partener de drum, mă duceam în fața casei popii, băteam la ușă, anunțam că sunt prezent, și mă puneam în fața ușii, jos, în ploaie și stăteam acolo, ca un câine, să curgă ploaia peste mine, ca un nimeni, ca un turist rătăcit și fără delegație de turist la purtător.

Mizerii de oameni. Un popă care are ditai biserica doar pentru el, pentru a se gudura de plăcere în altar cu gândul la proștii și proastele care vin și îi pupă mâna sperând că așa vor ajunge la mila lui Dumnezeu. Un politruc căruia nu-i pasă că vin turiști în comunitatea lui, pe care îl doare fix în cur că cineva îi dispus să-i promoveze satul și comunitatea în care trăiește.

Îmi este greață de voi și de alții ca voi. Implicit m-ați făcut să nu mai vreau să aud vreodată de satul Cinciș. Sunteți niște penali și niște penibili. Dacă vă ceream o cameră cu duș și pat, hrană și un loc în fața televizorului poate că vă înțelegeam. Dar pentru că v-am cerut doar un șopron unde nu plouă, nu vă înțeleg și chiar vă consider niște brute, niște… Mai bine mă abțin.

Penibililor, primăria și biserica sunt două instituții publice care trebuie să fie lăsate în slujba oamenilor. Penibililor, ca oameni, trebuie să-i ajutați pe oameni. Pentru că așa-i normal. Probabil că în Cinciș nu s-a auzit de termenul turist, probabil că vicele Mircea și popa Cosmin nu au învățat că există și termenul de gazdă primitoare.

Nu-i problemă, am plecat, aseară, cu mașina, cu echipa care a venit după mine. Sper să nu mai aud niciodată de satul Cinciș, de popa și de vicele de acolo. Rămâneți acolo, în anonimatul vostru, în prostia și mizeria voastră. Vă promit că multe vreme de aici încolo o să vă fac reclamă gratuită, numai că va fi o reclamă proastă, una pe care o meritați pe deplin. Că de fapt doar atât meritați. Cincișeni, să vă spălați pe cap cu liderii pe care îi aveți, ce alegeți aia aveți, aia sunteți. Nimic mai mult.

3 Răspunsuri la În Cinciș Sat ai nevoie de Delegație de Turist Rătăcit. Băh, ești prost?

  • Trist, despre omenie nu se poate vorbi, de mila crestineasca, nici atat…doar despre societatea in care traim….

    Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Bună seara. Foarte frumos scris,este și o parte de adevăr dar citind aceste rânduri nu pot să nu am o opinie personală.Trăiesc ,lucrez în această comună de 23 de ani și cunosc foarte bine oameni cu bune și cu rele dar m-i se pare o nedreptate ați fost foarte dur dar am să vă explic cum stau lucrurile:
    1. Satul Cinciș-Cerna nu face parte din Ținutul Pădurenilor.
    2. A trecut 26 de ani de la revoluție și sistemul ne-a învățat să fim cum spune-ți dvs.(să-ni se rupă de semenul de lângă noi) să ne fie frică și de umbra noastră……
    3. În data de 06.09.2016 cum spuneți ați ajuns în sat, ploua ect. va-ți oprit la bufet normal ca tot românul ați cules date și informați de vice,popă ect.. cineva care nu era cunoscut în zonă cu barbă,cu batic la gât,pantaloni de camuflaj,cu câine și cu o altă persoana,(cu telefoane de ultima generație) cerea ajutor că nu avea unde campa dormi la noapte…….,parca a venit MOȘ ION ROATĂ (TURISTUL RĂTĂCIT) să vadă ospitalitatea cincișenilor ,probabil dacă făcea puține valuri era primit cu pâine cu sare sau cu plăcinte poale în brâu cu se poartă mai nou.
    4. Ați spus de popă de viceprimar ca nu au fost amiabili,nu a vrut sa dea curs la problemei dvs. eu cred că dacă erați de bună credință mergeați la popa stăteați de vorbă în față ,îi arătați o carte de identitate spuneți cu ce scop ați venit și eu garantez faptul atât popa,viceprimarul sau orce cetățean din sat vă primea cu drag dar probabil trebuie să scrieți și să faceți reclama negativă. Vă mai spun ca fapt divers în această comună și sat trece multă lume,turiști străini care tot timpul au revenit cu drag în zona noastră (zona de agrement Cinciș,pelerinaj la Mănăstirea Prislop) și nimeni nu ne-a lăudat cum faceți dvs. Nu trebuie să ne faceți dvs. reclamă eu cred că la mijloc a fost o neînțelegere pe fondul problemei.

    Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 62 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger