Copii, pe aici ajung la tren? Da, Nu, Da, Nu!

Era tarziu deja. Ma intorceam de la Plimbarea de Duminica. Nu stiu cum s-a facut ca doar eu si Gianina ne-am hotarat ad-hoc sa fugim la tren. Tren special care pleaca de la Simeria spre Hunedoara… Asa ceva…! Chiar mai merg trenuri spre Hunedoara si chiar mai poposesc din cand in cand la Cristur, adica Barcea Mare? Mno, hai sa fugim, Gianina, am zis. Si am plecat, printre blocuri. Habar nu aveam pe unde trebuie sa ajung in gara. Ma bazam oarecum pe ea.

Ajungem in parcare la Plus. Acolo doi copii proptiti chiar pe dalele de piatra ale parcarii se jucau ceva. Habar n-am ce. Ceasul arata 16:25. Strig la copii: baieti, daca merg pe strada aia ajung la gara? Raspunsul nevinovat al unuia dintre copii ma copleseste: da, nu! Copii, zic din nou, e bine pe strada asta la gara? Iarasi vine raspunsul aceluiasi copil: da, nu! Phutui, zic. Copii, sa merg la gara e buna strada asta? Si iar primesc raspunsul care m-a derutat total: da, nu!

Bun asa, Gianina, hai sa mergem, ca n-o fi Simeria asta atat de mare incat sa ne ratacim. Cel mult pierdem trenul, dar nu ne ratacim. Si mergem, si mergem. Uite, zice insotitoarea mea, trecem pasarela aia si suntem ca si in tren. Fain, suntem pe peron. Tre’ sa ne bagam pe sub pamant. Ajungem si acolo. Linia 2-3, zic, sau 4-5? Gianina nu zice nimic. Decid sa fugim la 4-5, ca parca-i mai interesant. Iesim la suprafata si nimerim exact la usa vagonului pe post si de tragator.

Da, nu, nu da. Si tot radeam. Ne scuturam de praf, ne dezbracam ca ne-o incins caldura hainelor si ne asezam pe scaune. Vine Nasul. Unul modern. Cu tehnologie si atitudine potrivita pentru secol XXI. Dau patru lei si primesc bilet proaspat tiparit. Ce fain, zic. In celelalte vagoane doar cavaleri medievali. Si ei or fost cu mine, sau prin zona. Un tren ciudat, care mi-o permis sa ma uit pe unde merge trenul. Si uite ce se vede din fata unui tren, daca nu ai stiut.