31 dec. 2018
  |   Nu sunt Comentarii

Cum naiba să-l premiezi pe Dorel pentru că și-a făcut treaba bine?

Oamenii merg la interviuri și solicită slujbe. Angajatorii inventează tot felul de metode prin care încearcă să se convingă că Doreii vor face ceea ce au de făcut bine și la timp. Candidații se gândesc la planuri ascunse prin care vor putea să fenteze angajatorii, la timp, la leafă, la primele de crăciun, paște, revelion. Angajatorii, mai nou, se gândesc la diverse soluții cu ajutorul cărora să îi premieze pe Dorei pentru că și-au făcut treaba. Serios?

Înțeleg să-l premiezi pe Dorel pentru că a făcut economie substanțială de timp, bani și alte resurse ale firmei atunci când trebuia să care roaba din punctul x în punctul y, dar să-l aplauzi pentru că a și dus roaba unde trebuia s-o ducă, mie îmi pare cel puțin hilar.

Să simplificăm. Pentru suma de 50 de lei te angajezi să-mi bați covoarele de Crăciun. Îți pun și niște condiții pe care le accepți, le bați bine, nu depășești termenul x, le cobori și le urci în casă, dacă nu respecți condițiile te penalizez cu 10 lei. Zis și acceptat.

Varianta 1. Te apuci de treabă și faci totul ca la carte, adică exact cum ne-am înțeles. Eu fericit și mulțumit te plătesc și te recomand și la alții ca pe un om serios care își face treaba conform condițiilor contractuale. Nimic anormal până aici, ești un om serios, atât, care nu-și ia treaba în glumă. Ai făcut, te-am plătit, ura și la gară.

Varianta 2. Te apuci de treabă. Și pentru că ești angajat silitor iei taurul de coarne și îl scuturi înainte de termenul stabilit. Verifici totul cu atenție. Mai dai cinci bătătoare și treaba-i gata. Urci covoarele în casă, le întinzi, le verifici din nou și mă atenționezi că ți-ai terminat treaba înainte de termen și că ai făcut mai mult decât te-ai angajat să faci. Eu super mulțumit îți dau banii și pe deasupra decid să te servesc și cu o sarma, un pahar de vin și-o primă mică de 5 lei. Te laud și chiar te aplaud. Meriți.

Varianta 3. Te apuci de treabă ca și cum ai fi plictisit de viață. Sictiru-i pe tine cât China. Mai dai o mână, mai stai puțin proptit în botă, mai arunci o geană să vezi dacă te urmăresc, ești mai mult cu ochii pe ceas.. Te mai gândești la Smaranda, mai dai o mână. Timpul trece și eu vin la control. Constat că treaba-i făcută de mântuială și te iau la bani mărunți. Nimic normal și nimic anormal. Tu trebuia să faci ceva și n-ai făcut. Eu trebuia să-ți dau 50 de lei pentru un ceva ce nu l-ai făcut, așa că te penalizez și-ți dau 5 lei pentru efortul de a fi încercat să faci o trebușoară pe care nu ai fost în stare s-o faci. Simplu. Fără aplauze, fără comentarii, fără prea multă vorbărie.

Și acum hai să analizăm. La prima variantă te-ai comportat normal. Te-am plătit? Da, mno bine. Nimic anormal. Asta trebuia să faci, asta trebuia să-ți dau. La varianta doi ai dat dovadă de exces de zel și eu am observat asta, așa că te-am premiat. E normal. La varianta 3 mi-ai dovedit că ești pus pe țepe. Anormal, atâta timp cât eu ți-am explicat că te voi plăti doar dacă faci fix cum ne-am înțeles. Nimic normal în asta.

Deci, ce și pe cine premiem? Cum să-l aplaud pe Dorel pentru că și-a făcut treaba pe care trebuia să și-o facă? Adică premiem normalul ca pe un anormal? Pilotul trebuie să-și ducă avionul la destinație în deplină siguranță. Aterizează pe aeroportul destinație și toată lumea începe să aplaude mai ceva ca la un concert susținut de Andre Rieu. Serios? Păi nu trebuia să aterizeze? Nu trebuia să fie totul ca la carte? Dacă pilotul te dădea cu capul de pereți la aterizare, ce spuneai, ie prost, domnule, nu-i profi? Păi dacă nu-i bun, nu are ce să caute pe scaunul pilotului, e simplu.

Să-i dăm o primă (atenție) doamnei educatoare, din partea părinților, pe motiv că și-a făcut treaba bine în tot cursul anului. Serios? Păi nu trebuia să și-o facă? A fost plătită pentru asta? A fost. Păi și atunci despre ce primă vorbim? Aaaa, că vrei tu, părintele x, să-i dai educatoarei o mică atenție pentru că a avut răbdare în mod special cu copilul tău care ie mai prostuț și mai puțin dezvoltat la creier e altceva. Pune la bătaie și-o vacanță mai specială dacă știi că progenitura ta e mai înceată și că tanti educatoarea e dispusă să aloce timp peste program pentru educarea lui Gigel.

Ai prins ideea? Zici că ne-am tâmpit la cap. Și-a făcut treaba, hai să-i dăm o primă. Și-a dus treaba la bun sfârșit, hai să-l aplaudăm. Măi, oameni buni, mai terminați cu prostiile. Că, de fapt, așa încurajați șpaga nu adevărata răsplată. Să nu confundăm răsplata pentru loialitate, premiile pentru excelență, atențiile pentru depășiri de atribuții cu ”na o primă că ai dres-o”.

Doreii, dar toți Doreii, sunt angajați să facă o treabă pentru care sunt plătiți. Un normal absolut deloc anormal. O școală trebuie să aibă în toalete hârtie igienică. Ceva normal. Nu au copii cu ce să se șteargă la puță și la funduleț? Problema sistemului. Aaaa, vine duoamna învățătoare cu bani de acasă pentru hârtia igienică? Anormal, dar ar fii totuși normal să-i oferim o mică atenție la sfârșit de an pentru simplul motiv că a pus ceva pe masă pentru copiii noștri.

Aud din ce în ce mai des că părinții își premiază dascălii pentru că își fac treaba. Un normal absolut anormal. O să spui că sunt rău. De ce sunt rău? Că nu sunt de acord să încurajez răsplătirea normalului? Păi n-o să fiu de acord niciodată, pentru că atâta timp cât un Dorel primește deja o răsplată pentru o treabă pe care trebuia s-o facă mi se pare anormal să mă duc la el și să-i spun bravo, Dorele, ți-ai făcut treaba.

În America există o meserie foarte riscantă dar și foarte bine plătită. Mai exact, un alpinist electrician se suie pe stâlpi de telecomunicații cu înălțimea de aproape jumătate de kilometru pentru a schimba un bec. Acesta urcă și coboară timp de aproape 4 ore doar pentru un bec. Și asta face zilnic. Iar pentru asta este plătit cu foarte mulți bani. Acest electrician erou nu primește prime în bani sau aplauze la fiecare escaladare, pe motiv că și-ar fi făcut treaba. El s-a angajat să facă o treabă grea pe care o și face, iar pentru asta primește un salariu. Punct. Nimic spectaculos. Așa că mai terminați cu anormalul atât de normal.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 63 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger