Chiar așa, oare de ce? Dar oare când ai umblat ultima dată cu picioarele goale prin casă, prin iarba verde, pe câmpuri sau pe dealuri? Ne băgăm picioarele în pantofi și ne aducem aminte de ele doar seara, când ajungem acasă și când constatăm că ne put a ouă stricate sau a brânză împuțită.
Ne încălțăm cu aceeași pereche de pantofi timp de două săptămâni și mai apoi ne întrebăm că de ce naiba ne miros picioarele și pantofii.
Când ne spălăm pe picioare uităm printre degete carne moartă, straturi groase de piele tăbăcită. Picioarele noastre obosesc, se îmbâcsesc, bacteriile încep să-și facă de cap. Nu dăm importanța cuvenită propriilor noastre picioare considerând că acestea trebuie doar să ne asculte și să ne ducă încoace și-n colo fără nici un fel de probleme.
Greșit, picioarele noastre nu put pentru că, așa cum spunea un tâmpit, ies din cur, ci pentru că nu sunt îngrijite, răsfățate, eliberate de povara încălțărilor. Așa că nu te mai tot întreba de ce-ți put picioarele a brânză sau a varză murată.
Ce mai poţi să spui?