Ard defect, dar ard

Pe vremuri, toți ardeam și mai ales o ardeam. Mai nou, unii, de Crăciun, o ard doar degeaba, pe nemțește sau pe limba celor care vorbesc mai mult, mai prost și mai fără rost. Unii le știu pe toate, dar sunt măcelari în Germania, alții sunt academicieni cu cinci facultăți terminate dar sunt indemnizați de statul italian că au rămas fără slujbă după ce au tăiat pui într-o fermă care numai pui de găină nu creștea.

Le-am dat la unii o informație, spre exemplu, corectă, direct de la sursă, gratis. M-au făcut, gratuit, indirect, prost, neinformat și fără simț de răspundere. În condițiile în care eu am fost de bun credință, în condițiile în care empatizam, la maxim, în condițiile în care singura mea intenție a fost să ajut. Citești? Să AJUT!

Apăi știi, tu, ceva? Mai du-te-n pula mea, aia care nu e chiar penis. Dacă tot ești căpcăun, cu coarne statale, cu creier de împrumut, cu mintea-n dungă, repet, du-te-n pula mea. Sau, mai pe românește spus, nu mai încerca să socializezi, stai acasă, că acasă la tine, singur vorbind, ai tot timpul dreptate și nimeni nu reușește să te contrazică, poate doar televizorul, care e, totuși, un televizor.

Și încă ceva, înainte să închei, tu chiar ești prost? Tu crezi că eu chiar vorbesc fără mine sau fără să știu ce dracului vorbesc, adică ca tine? Dacă ai titlu, etichetă, istorie și ani în spate, mai mulți decât am eu, asta nu înseamnă că chiar ești deștept/deșteaptă și că le știi pe toate!

Sunt rău? Da, sunt, și încă mă mai fac, că cu tine și el și ei și voi nu pot decât să fiu rău, că poate așa vă mai treziți, din somn, din menopauză, din bătrânețea voastră de 50 de ani care-i doar în mintea voastră, dacă înțelegi ce vreau să spun.

Nu mai iubiți fals, ascultați mai mult și mai atent, uitați-vă mai mult în jur, încetați din când în când să vă supraestimați, priviți mai atent, nu mai dormiți doar pe umărul din dreapta.

P.S.: În rest, baftă și miracole, ca la proști. Da, vă spun asta, vă urez asta, de Crăciun.