13 oct. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Deja mă gândesc la Sărbătoarea Crăciunului (p)

Sărbătoarea Crăciunului a fost şi rămâne preferata mea. Când eram copil Crăciunul reprezenta bunătate, colinzi, sarmale, cozonaci, ambalaje pentru cadouri, motiv de evadare din cotidian, fapte bune, zăpadă din belşug, frig pe care mi-l doream pe motiv că aşa trebuie să fie de Crăciun. Şi acum iubesc sărbătoarea de Crăciun, dar parcă nu la aceeaşi intensitate. Oamenii s-au înrăit, zăpada nu mai seamănă cu zăpada, frigul s-a transformat în zăpuşeală, copiii râd pe ascuns atunci când se vorbeşte de datini şi obiceiuri de Crăciun. Spiritul Crăciunului de altădată dispare încet, încet, lăsând loc grabei de a ne relua goana după bani.

Cu toate acestea internetul este burduşit cu sute de idei de cadouri pentru Craciun. Fantezia şi creativitatea debordează în mediul online. Şi oamenii vor cadouri tot mai ciudate, cele mai multe dintre acestea fiind practic inutile, ele transformându-se peste noapte în ceva ce ne încurcă, într-un ceva ce nu-şi mai găseşte locul prin casă.

Cadourile nu mai au rangul de simboluri ale prieteniei, dragostei sau aprecierii, ele sunt doar obiecte care trebuie oferite în primul rând din obligaţie. Îi dăruieşti o cravată şefului în speranţa că îşi va aduce aminte de gestul tău la următoarea mărire de salariu. Alegi o brăţară din aur cu speranţa că iubita te va percepe ca pe un  romantic incurabil, ca pe un bărbat care pune preţ pe gesturi simbolice, care presupun afectivitate. Îi cumperi mamei de Crăciun o vază de flori în ideea că florile primite din obligaţie îşi vor găsi în sfârşit un suport adecvat. Totul a devenit obligaţie, iar gesturile noastre le vrem apreciate ca daruri făcute cu drag, deşi ştim cu toţii că oamenii au devenit aproape insensibili la cadouri. Oferim şi primim pentru că aşa se poartă.

Mai este o lună şi ceva până la Crăciun şi eu deja mă gândesc la vremea cadourilor. Aş vrea să primesc un Nikon D800 sau poate un Samsung Note 5. Dar cred că cel mai tare aş fi încântat dacă aş primi mai multă dragoste din partea celor din jurul meu, mai multă afecţiune şi înţelegere din partea celor apropiaţi. În schimb, aş vrea să dăruiesc trei seri de vis tuturor prietenilor, familiei şi necuvântătoarelor de pe străzi, acelor câini singuratici care se bucură dacă le oferi un blid de mâncare şi-o mângâiere sinceră şi afectuoasă pe creştet. Dar cu siguranţă că magazinul online de cosuri de Craciun nu poate să-mi pună la dispoziţie astfel de daruri. Ele vin din suflet, din mine, nu au valoare materială, sunt invizibile dar cu o putere extraordinară.

Tu ce cadouri ai vrea să primeşti de Crăciun şi la ce te mai gândeşti în ziua de azi când vine vorba de dăruit.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 54 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger