Desluşeşte fără să numeşti

Mulţi vor înţelege din titlul acestui articol că e vorba de o artă, că nu oricine poate face asta şi că încerc să aduc în discuţie o practică care necesită exerciţiu şi îndemânare, perseverenţă şi ambiţie, motivare la maxim. Ideea este că vorbim de un obicei cultivat în societate cam de când lumea a început să treacă la standarde de civilizaţie, evident, impuse.

Prezenţa oamenilor, în general, este dată de percepţie şi etichetare, de lucrurile învăţate şi ştiute, de gândirea condiţionată de obiceiuri. Percepţia şi existenţele oamenilor sunt determinate de judecăţi de valoare pe care le emit aproape instantaneu. Eckhart Tolle crede că doar corpul oamenilor călătoreşte, în timp ce ei rămân acolo unde au fost întotdeauna: în mintea lor.

Cred cu tărie că majoritatea oamenilor nu pot doar să perceapă lucrurile din cauză că sunt prizonierii propriei minţi, prin urmare totul este numit, interpretat, comparat cu altceva. Totul devine etichetat drept bun sau rău. Concluzia: oamenii au devenit captivii formelor şi etichetelor mentale, ai conştiinţei lucrurilor ştiute de mintea lor.

Îţi propun un exerciţiu interesant şi greu în acelaşi timp (ştiu, dacă este şi greu te cam lasă indiferent, nu-i aşa?): alege un obiect din preajma ta şi priveşte-l fără să-l etichetezi, desluşeşte fiecare detaliu al său fără să emiţi absolut nici o judecată, fără să laşi gândirea să intervină. Cu alte cuvinte, încearcă să apelezi doar la percepţia senzorială fără ca mintea să fie chemată în ajutor. Notează ce simţi şi hai cu păreri aici. Ştiu, ai bariere pe care chiar eu-l tău le ridică când e vorba de percepţie. Totuşi, merită să încerci. Joacă-te pur şi simplu.