Despre Urieş

Traian Urieş, după actele oficiale și dorințele părinților. Uneori, Şeiru, Cezar și Trăian (greu, chiar așa de greu îi să pronunți Traian, când ești ghiolban sau tută). Sunt blogger, web designer, fotograf. Zic. Când nu dorm. În fiecare zi citesc câte ceva despre și pe internet, social media, web design, procesare imagine în Photoshop sau Lightroom, compoziţie de fotografie, bălării postate pă facebook de fotografi virtuali. Câteodată citesc şi altceva. 12 scaune, spre exemplu, de frații Ilf și Petrov. Grea carte, dar citibilă dacă te descurci printre rânduri.

Îmi fac timp să studiez fotografiile artiştilor mei preferaţi, să mă joc cu Cezar, să călătoresc, să vizionez un film bun şi să ascult muzica care îmi place. Fotografiez și scriu, când dă p-afară călimara, cu mine, cu plăcere.

Sunt deja istorie…

Mai ales iarna lu’ ’71, când m-am născut.

Tânăr fiind am făcut diverse sporturi, fotbal, atletism, înot, patinaj. În paralel, am urmat şcolile adolescenţei, aproape doi ani am fost la şcoala de arte plastice, am încercat la liceul militar, am plecat şi-am venit din armată, am început facultatea de jurnalism şi cea de relaţii economice internaţionale, am jucat teatru de amatori, am bătut munţii şi văile cu rucsacul în spinare, credeam că trebuie să devin mecanic de locomotivă, să mă fac fotbalist profesionist şi militar de carieră, să devin fotograf şi scriitor profesionist.

Ce, cum, de ce?

Fotografia, filmul, teatrul, muzica, internet, istorie, înot, fotbal, patinaj, natură, angoasele existenţei umane… Iată nişte pasiuni.

Profesional vorbind…

Am fost vreo patru ani gazetar. Transilvania Jurnal, Capital, EVZ, Cotidianul, Curentul şi câteva locale nesemnificative – câteva dintre redacţiile cu care am colaborat.

În anul în care a fost aşteptat primul sfârşit al lumii, 2000, am abandonat gazetăria şi am intrat cu totul în domeniul asigurărilor de viaţă. Am fost pe rând şi în ordinea firească: consultant, unit manager, trainer, director de agenţie.

Iubiri de-o viaţă…

Călătoria, fotografia, muzică, film, ciobănesc german, mamă, tată, fraţi, copii, soţie, natura, nu în ordinea asta şi fără jumătăţi de măsură.

De-ale vieţii…

» Când am timp liber şi ocazii fug în mijlocul naturii sau printre oameni şi fac poze, admir, mă mir, cuget, meditez.

» Pot să învăţ orice, să mă adaptez la situaţii cu grad mare de stres, să am răbdare sau să fac schimbări radicale din mers.

» Nu pot să vorbesc cu oamenii agitaţi sau care mă pun să repet ceea ce am spus odată deja, să agreez narcisismul, indolenţa, lipsa de respect, agresivitatea faţă de animale şi natură, să coabitez cu nepăsarea, letargia sau cu oamenii deveniţi simple latrine.

» Cred cu tărie că fiecare om de pe planeta asta este bolnav de Ego, că Dumnezeu e peste tot, nicidecum cocoţat pe un nor de unde ne priveşte cu biciul în mână, că viaţa nu se află în afara noastră ci chiar în noi, că aş putea să mă retrag pe-o insulă din Grecia unde să-mi trăiesc restul vieţii scriind şi contemplând fără nici un regret.

Mari descoperiri…

» Blog, calculator, internet, web design, fotografie. Am dat peste ele întâmplător.

» Norocul nu există. Schimbările din viaţa noastră nu ţin de hazard. Deci, nu cred în noroc.

» Marin Preda şi Eckhart Tolle.

Diverse…

Iubesc Grecia, nu cred că frumosul ar exista fără urât, nu cred în fantome şi sunt fascinat de milioanele de înfăţişări pe care le poate lua chipul unui om. Dar şi de ploaie şi fulgere.

Teatru…

Am fost actor de teatru de amatori. Dar pe asta n-o spune chiar la toată lumea. Două fotografii las, dar atât. Am câștigat și niște premii. Dar mai ales laude și strângeri de mână. Niște chestii!… M-a întrebat Draga Olteanu Matei, la Lugoj, la finalul unui festival de teatru internațional, pe vremea când în acel oraș teatrul era ca un îndemn de genul ”hai, mergem la o bere”, de ce nu te faci actor profesionist? Am răspuns ceva, dar nu mai știu ce, că eram gâtuit de emoții, eram un tinerel care abia ieșise din sfera pupăturilor care te fac să te îndrăgostești instantaneu. Îi mulțumesc pentru fotografii lui Mircea Bășcuți, prietenul și colegul meu din acea vreme (acum e american, s-a dus și el cu loteria vizelor)

teatru-1992 teatru-1992-2

Traian_Uries

Despre uriesblog.ro…


Până să apară acest blog am creat altele, de nişă, pentru mine sau pentru alţii. Unele mai există, altele au devenit istorie. Pe uriesblog.ro l-am creat din nevoia de a scrie despre orice şi oricând. Am vrut să fie un fel de agendă în care să-mi consemnez evenimentele importante din viaţa mea. Acum este mai mult decât atât. După cum poate ai observat, prefer simplitatea şi confortul vizual.

Evenimente, concursuri, premii, reuşite, eşecuri. Ca blogger.

Februarie 2013 – Particip pentru prima dată la concursul Super Blog, o competiţie extenuantă, care durează aproximativ 2 luni, organizator agenţia de marketing şi comunicare online SwissPlan.biz SRL. Bilanţ: 127 de bloguri participante, am adjudecat locul 54 şi câteva premii/probă.

Septembrie 2013 –  Particip pentru a doua oară la concursul Super Blog, ediţia de toamnă. Bilanţ: câştig câteva premii, mult efort, experienţă, 215 bloguri participante, adjudecat locul 63 pentru UriesBlog.ro.

Iulie 2013 – La împlinirea a fix şase luni de uriesblog.ro mă implic în campania Lumină pentru Ursici. Am reuşit să atrag şi alţi bloggeri pentru a sprijini iniţiativa demarată de Asociaţia Free Mioriţa. Duc ideea şi mai departe şi plec la Ursici ca şi blogger voluntar, unde timp de o săptămână am dormit la cort şi am adus lumină în casele puţinelor gospodării din acel sat uitat de lume.

» Primul pas spre Ursici.

» Am scris istorie la Ursici.

» Reportaj realizat de TVR.

» Din 18 ianuarie 2014 și până în 9 iunie 2015 nu am scris deloc pe blog.

» În 26 iulie 2015 am început campania Și eu spun NU VIOLULUI.

August 2015 – am luat hotărârea să resping toate comentariile gen ”fain”, ”mișto”, ”felicitări”, ”cool”. Așa că aviz amatorilor.

Septembrie 2015

  • Am inițiat pe blog Concursul Găsește un loc unde se strânge lumea la picnic fără vetre de foc şi mai ales fără gunoaie aruncate la întâmplare! Nu a reușit nimeni să câștige concursul deoarece s-a dovedit că nu există un astfel de loc în România.
  • Particip ca blogger și fotograf la Festivalul Dac Fest.
  • Am împlinit 5 ani de WordPress.
  • Sunt invitat la inaugurarea primului Cinema City din județ.
  • În 27 septembrie, fix de ziua internațională a turismului an inițiat prima ediție a proiectului Turistul Rătăcit. Pagina oficială.

Noiembrie 2015 – Turistul Rătăcit ajunge în Atelierul de Fotografie.

Decembrie 2015 – Un partid politic mi-a făcut o ofertă să mă fac lăudac. Nu m-am făcut.

Ianuarie 2016

  • M-am mutat cu hostingul de pe HostGator pe xServers. Și mi-e mai bine, crede-mă. Află de aici care a fost motivul.
  • Am scris articolul care a înregistrat peste 4000 de distribuiri pe Facebok. Citește-l.

Februarie 2016

  • Am împlinit 3 ani de www.uriesblog.ro
  • Am fost poftit să scriu o carte. Am acceptat. Scriu.
  • M-am alăturat proiectului civic Fii Voluntar – Adoptă o Stradă. Pagina oficială.

Mai 2016

August 2016

  • 23 iulie – Organizez ca blogger și fotograf prima expoziție din cadrul proiectului fotografic inițiat de mine Turistul Rătăcit.
  • 23 august – Am upgradat Turistul Rătăcit la alt nivel – Rătăcit în HD – și organizez prima călătorie pe jos prin tot Județul Hunedoara. Am parcurs peste 400 de kilometri pe jos și am strâns sute de fotografii cu care vreau să organizez o expoziție în aer liber. Detalii: Premieră turistică.

Apariții în media

Martie, 2017, devin membru al Asociației Artiștilor Fotografi Hunedoreni. Portofoliul meu și siteul AAFH îl găsești pe adresa www.aafh.ro

Fac actualizări la această rubrică ori de câte ori realizez ceva notabil cu UriesBlog.ro

Facebook | Twitter | Google Plus | Email