28 mart. 2020
  |   2 Comentarii

Despre vaca covid și nervul sciatic la cretini

Nervul sciatic este cel mai lung şi cel mai voluminos din corpul omenesc și pornește din plexul sacral. Acest mușchi inervează foarte mulți alți mușchi din corpul omenesc. Când acesta începe să doară, e bai mare. E semn că individul care îl posedă (sau care e posedat de acest mușchi, mai corect), se află într-un mare pericol. Sau urmează să înfrunte un mare pericol.

Curul vacii covid, adică gaura neagră care s-a deschis în acest început de primăvară, se află în amonte și e fix la câțiva milimetri de chizda înspăimântătorului mamifer numit generic și criză existențială.

Mâncăm vaci de când lumea. Dar vaca asta covidită parcă ne stă în gât. Mai ales că nu reușim nicicum s-o înțelegem, că behăie, cică, cu ideograme și hieroglife. Culmea e că, deși nu e prezentă fonetic, ne sufocă fizic. Nu vrem să o acceptăm, dar nici s-o vedem, deși, indirect, ea ne este arătată în carne și oase, în piele și organe interne. Am fute-o, dar nici nu stă, nici nu pleacă. Parcă-i o fantomă care face mișto de noi masturbându-se pe străzi și prin spitale. Apare aici și dispare de dincolo. Ne mascăm, să nu ne vadă, să nu ne ceară cartea de identitate și să ne identifice, dar ea tot ne găsește. Pe te miri unde. Noi o căutăm cu lumânarea, ea ne suflă în ceafă și ne răpește cu tot cu fitil.

Într-un fel – sunt tare curios să aflu dacă felul vostru e asemănător cu cel al morții în agonie – ne e frică de ea. Dar nici nu ne temem. Ieșim, viteji, cu pieptul dezvelit, fix în primul rând, și strigăm la ea, s-o fut pe mă-ta! Știu, să te exprimi liber e un drept fundamental, garantat prin sfânta constituție și încălcat, în România, prin toate mijloacele posibile aflate la îndemâna orânduirii.

Și pentru că un nerv sciatic traversează zvârcolindu-se toată România, în timp ce un nerv sciatic mai uriaș trece pe furiș dintr-o parte în alta a lumii, unii s-au angoasat. Zis-au ei că acești nervi extrem de inervanți au început să doară tocmai din cauza unei vaci de rasă nouă, nobilă, cu chizda umflată și aflată tot în amonte, dar mai pe stânga, numită și Virusata cu Curoană. Și au spus stop joc. Nu mai tânjiți la vaca chinezească cu coroană că-i nimfomană și vă fute de nu vă mai vedeți. Stați p-acasă. Prin casă. Pe lângă casă. Că nu-i chiar rău. Mai vedeți și voi de casă, de cei de acasă, că poate s-or surpat toate de când n-ați mai dat p-acasă.

Altfel spus, sper să fiu înțeles și de cei care știu să scrie și cu ”an pula mea”, vaca covid și nervul sciatic la cretini e un substitut care se manifestă cam în felul următor. În primul rând, toți bărbații încep să-și sugă pula, crezând că asta înseamnă videoceat și că astfel își satisfac femeile obosite de căutat scule mai învârtoșate sau de călcat izmene și chiloți ruginiți în cur, lingând tocul de la termopanul din balcon, căutând sticla cu o Monică mai creolă ascunsă printre sculili ruginite din beci.

În al doilea rând, stând p-acasă, descoperim că avem un muzeu ticsit cu antichități demn de răzbel cu British Museum, respectiv, talente nebănuite, femei nefutute, copii din flori de nu mă uita, mustața la femeie, pizdificarea bărbatului, săpunul și apa, liniștea străzii, plăcerea de a te trezi la cât vrea mușchiul tău sciatic, solitudinea, luna, soarele, răutatea vecinului, părinții în vârstă, soacra care încă mai răcnește la tigăi și cratițe, gunoaiele aruncate peste tot, păduri arzând, animale ucise de dragul de a ucide, toloboni care cred că șervețelul e bun de mâncat cu șnițel din piept de pui, zombiști care trag apa la budă de trei ori pe săptămână, bărbați care nu mai știu că au plecat de acasă alaltăieri, țigări crescute în gura pruncilor.

În stradă doar poliție, pistoale la brâu, girofaruri aprinse, megafoane, smurd, salvare, oameni rătăciți sau mascați. Și multă liniște. Vaca covid ne linge pe laringe cu limba ei vâscoasă dar ne și îndeamnă să stăm liniștiți, în vacanță, pe barba ei. Noi nu. Noi vrem ardoare, vrem adrenalină, vrem să vedem dacă și altora le place carnea de vacă corovidată. Vrem să ne râdem de alții care stau prin casă, vrem să ne râdem de italieni, de spanioli, engleji și chineji. Noi futem vaca covidată! Noi facem mișto de viruși și de natură, că, deh, ce scula noastră, noi suntem români, urmașii lui Decebal. Armata n-are ce să caute în stradă, poliția să-și vadă de pizda ei, adică să nu ne mai tot fută la cap cu statul în casă. Dacă ăștia ne spuneau să ieșim pe străzi, noi stăteam în casă, lasă-i dracului pe alții să iasă afară. Dacă ne spun ăștia stați dracului în case, noi vrem pe străzi, hăbăuci, îndărătnici.

Moare lumea? Să nu mor eu, zice baba de la 7. Hai la chioșc, ce țățele mele! Nu mai sunt semințe? Și filmul, filmul, cum dracului mă mai uit la fim? Iaurtul e mâncat înainte să fie produs. S-a scumpit și clorul. Și săpunul. Se spală și românul? Au dispărut și obeurile, atât de mult sânge a început să curgă?!

Vreți afară, la muncă, la mici, la bere pe terasă!? Dar de când n-ați mai stat p-acasă, cu copiii, cu vecinul, cu unchiul, cu verișorii, cu nesuferiții la povești? Șah de când nu ați mai jucat? Dar cărți prin cutii mai aveți? Ați avut cărți prin casă vreodată? Nu de joc, de citit. Chestiile alea cu foi, cu coperți, cu titlu și subtitlu, cu scris, cu propoziții și fraze, cu puncte și virgule, cu cratime, cu semne de exclamare sau de întrebare, da, despre alea vorbesc.

Cad prizele prin cămară, becuri arse, apa se scurgătăcește neîncetat printre micile găuri ruginite din conductele comuniștilor. La un robinet se aude simfonia a noua a lui Beethoven. O tablă cade, una se strecoară printre case. Ați tot fost plecați. Mereu cu capul plecat. Ați uitat să vă mai uitați în sus sau în jur. Totul mecanic, ceasul a devenit un accesoriu pentru fițe, nagâți cu tobe, muzica-i că trebuie. Copii scrâșnesc din dințișori, cu crescutul lor nesimțit de fin, pământul respiră greu sub povara latrinelor voastre și unii, totuși, vor ca voi să trăiți. Vreți să muriți încoronați cu viruși? Nu puteți, pentru că în vremurile noastre și moartea a devenit un lux, nu e pentru oricine. Să mori azi, în România, înseamnă să ai bani la ciorap, să fii cu toate taxele la zi, să plătești popi, gropari, latifundiari de morminte, să strângi bani pentru după moartea ta.

Că-i liniște pe străzi?! În sfârșit, puțină liniște. Tăcerea străzii nu aduce moarte, ci doar liniște. Eu îți propun s-o adorăm. Vaca covidită nu vrea în case, vrea doar pe străzi. Iar nervul sciatic e mai relaxat în căldura fotoliului și a familiei tale.

Suflă vântul ca nebunul. Așa, și? Preafericiții mâncau sarmale, alții se hrăneau cu apă. Ieri. Și azi. Apoi băteau clopote cu hrană pentru hămesiții lumii. Și Papa și-o zâs vorba, fie domnul cu ei, trezât, săracul, în miez de noapte.

Să treci cu mutra astupată, cu aiere de prost rulat într-un salam făcut dintr-un linoleum colorat, haurat, frezat, a toate adaptat? E greu. Știu. E mult prea greu. Știu, dar nu-i chiar imposibil.

Prieteni, e fain, uneori, să stai acasă. Vaca covidită și nervul sciatic chiar ucid. Moartea nu-i acasă, ci la chizda vacii încoronată. Fă gogoși, sarmale, piftie, pâine cu ou, sparge semințe, citește, feisbucește cu respect și cu responsabilitate, sună-ți prietenii și neamurile, pregătește-te pentru cheful cel mare. Ajută-i și pe alții. Nu te zgârci, că nu vei lua nimic cu tine. Hai. Să stai acasă. E cald și bine. Nu mor caii când vor câinii, dar mor proștii când vrea vaca covidită. Și nu mai inerva nervul sciatic că te pișcă la laringe și te îmbolnăvești de ”mor, mor”.

Nu cred că vrei să mori umilit de o vacă cu chizda aflată nelalocul ei. Tu vrei să mori sănătos ca un bou. Așa că spor, baftă și miracole. Vă pupă tiku, mascat și de la distanță.

2 Răspunsuri la Despre vaca covid și nervul sciatic la cretini

  • Stăm acasă, citim, socializăm, ne cunoaștem mai bine, bucătărie in. Nu murim, nu lăsăm o vacă să ne vină de hac.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.