5 ian. 2014
  |   109 Comentarii

Diacritice pe blog – de ce?

De ce să scriu cu diacritice pe blog? Chiar aşa, de ce? Îmi spun diferiţi prieteni, cunoştinţe, amici: scrie şi tu cu diacritice, că o să fii mai citit, mai căutat, mai public, mai… Măi să fie, chiar aşa o fi? M-am decis să scriu un articol nou, ăsta, cu diacritice. Vreau să văd şi mai ales să aud un răspuns care să mă determine să scriu cu Ţ, Ş, Î, Ă. Că până acum nu m-a convins nimeni şi nimic că mişcarea asta ar aduce un beneficiu hotărâtor blogului dar şi mie personal.

Cunosc şi chiar citesc destul de multe bloguri cu vechime, pe care nu apar nici diacritice şi nici mii de vizitatori nemulţumiţi că autorul nu o arde pe fondul muzical al diacriticelor. şi chiar nu mă deranjează să mă întorc acolo şi să citesc din nou şi din nou alte şi alte articole.

După opt luni de existenţă, google a decis că uriesblog.ro merită PR 2. Să fie primit, am zis. Mie personal asta îmi spune că nici pe măria sa goagăl nu-l deranjează lipsa ţ-ului sau a â-ului, atâta timp cât există conţinut de calitate, constant şi interesant pentru destul de mulţi vizitatori. Păi şi atunci, de ce să scriu cu diacritice?

Am instalat un plugin pe blog care mă ajută să afişez diacriticele în mod corect, după cum probabil se şi observă. Totuşi, de ce să scriu cu î si ă?

Îmi spunea cineva că dacă voi scrie la fel cum scriu de mână în mediul offline, voi avea text mult mai corect şi cu mai mult respect pentru limba română. În plus, sfătuitorul meu îmi mai spunea că şi goagăl o să fie dat pe spate de chestia asta. Hm, chiar aşa o fi?

Există bloguri a căror autori au abordat încă de la început stiluri originale şi reguli care nu se regăsesc în limba română. Aşa, şi?! Numărul cititorilor tot creşte, nu e nimeni deranjat de asta. O fi, oare, o lipsă de respect generală faţă de gramatica limbii române? Dacă de mâine aş începe să scriu cu diacritice, dar fără litere mari, oare cum ar fi? Oare câţi aţi sări pe mine în încercarea de a mă corecta?

Uneori fac greşeli pe care le observ mai apoi, mă întorc docil şi corectez. Lipsa de răbdare îmi dă destul de mult de furcă, recunosc. Dar totuşi, revin şi întreb/vă întreb: de ce aş scrie cu diacritice? Oare este chiar atât de greu de citit? Dar oare expresiile de genul pls, brb, plm, lol, asl, nu reflectă o lipsă crasă de respect faţă de limba română, pe care o deformăm din ce în ce mai mult folosind englezisme şi americănisme în timp ce tocmai ne exprimăm o idee în limba română?

Vă provoc pe toţi cei care mă citiţi sau mă veţi citi să-mi daţi motive concrete şi imbatabile pentru a începe pe viitor să scriu cu diacritice. Pentru că până nu voi găsi o regulă care îmi demonstrează fără doar şi poate că lipsa ţ-ului şi a î-ului mă dezavantajează, acest articol va fi primul şi ultimul scris cu  din A, cu ă,ţ şi î, de pe blogul acesta. şi ca să fie treaba şi mai treabă vă las la final şi un sondaj. Deci, de ce să scriu totuşi cu DIACRITICE?!

[poll id=”4″]

109 Răspunsuri la Diacritice pe blog – de ce?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger