Ea nu vrea, el vrea dar parcă n-ar vrea

Faza aia cu aș vrea dar nu prea aș vrea mi se pare cel puțin caraghioasă. Păi dacă vrei de ce vrei și de ce nu faci? Oamenii fac ceva pentru că vor sau nu vor ceva. De unde știu asta? Gândește-te, tu ce faci sau nu faci dacă nu ai un motiv anume?

Oamenii cârcotesc, că așa sunt ei, disociați de propria lor ființă, au impresia că există doar ei și restul universului.

Dacă ești domolit și calculat în vorbe oamenii vin și spun că ești cumsecade. Dacă te caci la semafor, fix în drum, localnicii vin și spun că ești nesimțit, căcăcios, fără bun simț.

Dacă râzi ca broasca la barieră, dacă te asociezi cu prostul satului, prost a cărui aritmetică n-o înțelege nimeni, motiv pentru care e considerat prost, ești și tu dus cu pluta, desconsiderat, depreciat.

Vorbești cu ea o sută de ani, fix când e pe moarte are o idee: n-ai vrea să ne căsătorim?

Când plouă el vrea soare, când ninge ea vrea la mare, când e mare ea o vrea mică, când i-o ridică ea se așează, de anul nou ea vrea de Paște, când nimeni nimic el se poticnește, când se înfinge-n ea omenirea vrea sfârșitul lumii, când e laie toți o vor bălaie.

Cu vrutul și nevrutul, cu pututul și nepututul, iată chestiunea.