12 sept. 2015
  |   8 Comentarii

Max, eroul tuturor românilor, ne-a părăsit

Max a plecat în altă lume. Acum se odihneşte. Nu mai este printre noi, însă în mintea şi-n sufletul nostru a rămas pentru totdeauna. Ne-a câştigat respectul şi dragostea slujind o ţară şi-un neam care a uitat ce înseamnă să ai un erou în viaţă. Viaţa lui Max a fost poate prea scurtă, dar în general eroii nu trăiesc prea mult, iar atât cât trăiesc dăruiesc tot. Şase ani de viaţă, din care doi i-a dedicat în totalitate celor care l-au crescut şi educat. Max a făcut tot ce a ştiut el mai bine pentru ca oamenii să devină puţin mai buni. Pentru asta merită din partea noastră toată consideraţia şi respectul, merită din plin numele de EROU.

Am urmărit ceremonia de înmormântare a eroului Max şi recunosc că am simţit un val de emoţii care m-a copleşit, o lacrimă s-a încăpăţânat să se prelingă pe obraz. Priveam şi mă gândeam la eroul familiei mele, la Cezar, care stătea liniştit lângă mine şi mă păzea. În mintea mea se derulau imagini cu câinii de pe străzi. Flămânzi, bolnavi, loviţi uneori cu sălbăticie de oameni, încercaţi mereu de nevoile zilnice, câinii străzilor, maidanezii zilelor noastre, vor muri şi ei într-un târziu şi nimeni nu le va oferi onoruri militare sau măcar un loc unde să cunoască odihna veşnică nestingheriţi, nealungaţi, liniştiţi, deşi eroi au fost şi ei, eroii unei naţiuni într-o continuă transformare, o naţiune crudă, plină de nepăsare, care rămâne insensibilă la nevoiele unui erou.

Max este şi eroul maidanezilor noştrii. Prin faptele şi dăruirea lui a demonstrat că animalele nu sunt mai prejos decât oamenii. În curând, cei mai mulţi dintre noi vor uita cine a fost Max, deşi personal cred că acest erou merită o mică statuie implantată chiar în inima tuturor românilor. Să cer pentru el o menţiune într-un manual de istorie poate este prea mult.

În vremea când eram copil eroul românilor era ciobănescul german Calu. Îşi mai aminteşte cineva de acel câine? Calu era câine de securitate şi avea grad de maior, iar în anii ’73 a devenit celebru datorită serialului de televiziune Pistruiatul. Calu a murit la 14 ani şi a fost îngropat în curtea unei unităţi militare din Târgu Mureş. El nu a beneficiat de onoruri militare, deşi toată viaţa lui a slujit armata română. Nimeni nu a ştiut când a murit, însă toată lumea îl ştia ca pe un erou, eroul unui popor prea controlat pe vremea aceea.

Aşadar, a fost cândva un Calu, acum l-am avut pe Max. Avem deja doi eroi din lumea animalelor. Oare cine urmează?

Max, îţi mulţumesc că ai existat. Personal sunt mândru că te-am avut printre noi, că ai trăit în vremea mea. Îmi pare rău că nu am venit să te mângâi fie şi pentru ultima dată. Îţi dedic acest articol şi îţi promit că atunci când Cezar se va pregăti să plece din lumea asta îi voi reaminti de tine. Tu mai făcut să-mi iubesc câinele şi prietenul mult mai mult decât până acum. Dormi în pace, Max.

Eroul nostru MaxPentru ca nu doresc ca Max sa fie o stire de 1 minut la televiziuni, am inregistrat cum i se aduc onorurile ca unui adevarat EROU!Ramai cu bine Max!

Posted by Dadau Andra Andreea on 11 Septembrie 2015

8 Răspunsuri la Max, eroul tuturor românilor, ne-a părăsit

  • flori jianu spune:

    minunat scris felicitari, emotionat …
    a mai existat un catel Ringo a carei poveste a fost scrisa, este o carte deci dedicata lui
    au fost multi catei militari minunati…

    • Toate felicitările trebuie transmise lui Max. Eu personal nu am nici un merit, el este cel care ne-a mişcat, care ne-a demonstrat că un animal poate mişca munţi din loc.

  • Viorica Stinga spune:

    Max,un copil bun, cu suflet de aur! Te iubesc, suflet nobil, plin de iubire, te voi iubi etern!!! Vio, te iubeste in cer si pe Pamant, cu toata fiinta!

  • nicu spune:

    Jos pălăria în fata eroului Max!

  • Anca Ioana spune:

    un comentariu așa cum merită un erou ca Max. M-a făcut să plâng. Din nou. Plâng de câte ori văd poștari cu Max. Eroul inimilor noastre. Sper ca acolo unde e Max e mai fericit acum. Noi însă suntem cu siguranta mai sărăci sufletește fără el.

  • adrian spune:

    Nu am cuvinte decar de lauda pentru Max.Sufar ca nu mai este printre noi , am plans si voi plange pentru copilul Max.

  • CCC13 spune:

    Felicitări maxime, eroului Max!

    Da, îmi aduc aminte de eroul copilăriei mele, ciobănescul Calu. L-am admirat în serialul Pistruiatul, la acea vreme, iar acum o fac ori de câte ori am ocazia. Fiecare secvență ce urmează e parcă una nouă, chiar dacă imaginile au fost vizionate de multe ori, nu te poți sătura.
    Iar ca o poveste a copilărei pe care nu o pot uita, este faptul că așa de mult îl îndrăgeam pe Calu, încât câinele bunicului meu de la țară, pe perioada vacanței de vară, avea și numele Calu, chiar dacă bunicu’ meu îl numise Leu. Nu știu cât a înțeles el de ce îl strigăm diferit, dar reacții avea.

    Sufletele animalelor sunt mult mai pure decât a multor oameni!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.