12 sept. 2015
  |   8 Comentarii

Max, eroul tuturor românilor, ne-a părăsit

Max a plecat în altă lume. Acum se odihneşte. Nu mai este printre noi, însă în mintea şi-n sufletul nostru a rămas pentru totdeauna. Ne-a câştigat respectul şi dragostea slujind o ţară şi-un neam care a uitat ce înseamnă să ai un erou în viaţă. Viaţa lui Max a fost poate prea scurtă, dar în general eroii nu trăiesc prea mult, iar atât cât trăiesc dăruiesc tot. Şase ani de viaţă, din care doi i-a dedicat în totalitate celor care l-au crescut şi educat. Max a făcut tot ce a ştiut el mai bine pentru ca oamenii să devină puţin mai buni. Pentru asta merită din partea noastră toată consideraţia şi respectul, merită din plin numele de EROU.

Am urmărit ceremonia de înmormântare a eroului Max şi recunosc că am simţit un val de emoţii care m-a copleşit, o lacrimă s-a încăpăţânat să se prelingă pe obraz. Priveam şi mă gândeam la eroul familiei mele, la Cezar, care stătea liniştit lângă mine şi mă păzea. În mintea mea se derulau imagini cu câinii de pe străzi. Flămânzi, bolnavi, loviţi uneori cu sălbăticie de oameni, încercaţi mereu de nevoile zilnice, câinii străzilor, maidanezii zilelor noastre, vor muri şi ei într-un târziu şi nimeni nu le va oferi onoruri militare sau măcar un loc unde să cunoască odihna veşnică nestingheriţi, nealungaţi, liniştiţi, deşi eroi au fost şi ei, eroii unei naţiuni într-o continuă transformare, o naţiune crudă, plină de nepăsare, care rămâne insensibilă la nevoiele unui erou.

Max este şi eroul maidanezilor noştrii. Prin faptele şi dăruirea lui a demonstrat că animalele nu sunt mai prejos decât oamenii. În curând, cei mai mulţi dintre noi vor uita cine a fost Max, deşi personal cred că acest erou merită o mică statuie implantată chiar în inima tuturor românilor. Să cer pentru el o menţiune într-un manual de istorie poate este prea mult.

În vremea când eram copil eroul românilor era ciobănescul german Calu. Îşi mai aminteşte cineva de acel câine? Calu era câine de securitate şi avea grad de maior, iar în anii ’73 a devenit celebru datorită serialului de televiziune Pistruiatul. Calu a murit la 14 ani şi a fost îngropat în curtea unei unităţi militare din Târgu Mureş. El nu a beneficiat de onoruri militare, deşi toată viaţa lui a slujit armata română. Nimeni nu a ştiut când a murit, însă toată lumea îl ştia ca pe un erou, eroul unui popor prea controlat pe vremea aceea.

Aşadar, a fost cândva un Calu, acum l-am avut pe Max. Avem deja doi eroi din lumea animalelor. Oare cine urmează?

Max, îţi mulţumesc că ai existat. Personal sunt mândru că te-am avut printre noi, că ai trăit în vremea mea. Îmi pare rău că nu am venit să te mângâi fie şi pentru ultima dată. Îţi dedic acest articol şi îţi promit că atunci când Cezar se va pregăti să plece din lumea asta îi voi reaminti de tine. Tu mai făcut să-mi iubesc câinele şi prietenul mult mai mult decât până acum. Dormi în pace, Max.

Eroul nostru MaxPentru ca nu doresc ca Max sa fie o stire de 1 minut la televiziuni, am inregistrat cum i se aduc onorurile ca unui adevarat EROU!Ramai cu bine Max!

Posted by Dadau Andra Andreea on 11 Septembrie 2015

8 Răspunsuri la Max, eroul tuturor românilor, ne-a părăsit

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger