16 iul. 2013
  |   40 Comentarii

Esti atat de pur si simplu incat s-au speriat taranii si-au fugit pe luna

Grigore Vieru a scris candva ca “Nu exista moarte, pur si simplu cad frunzele.” Frumos spus si chiar il citesc pe acest poet chiar si post-mortem, desi eu cred cu tarie ca atunci cand esti poet care „ai ceva a spune”, nu mori, ci pur si simplu te duci la ceruri sa te odihnesti, prezenta ta ramane. Am scris deja de doua ori expresia pur si simplu. Cred ca abacul meu nu ma inseala. Am pus de curand cuiva intrebarea urmatoare: Crezi ca exista pur si simplu?

Un nebun intreba pe strada pe oricine trecea daca stie cum poate ajunge “in principiu”. La un moment dat cineva l-a intrebat: aceasta expresie este o utopie, ceva figurativ, de ce vrei sa ajungi acolo? Raspunsul a fost “pentru ca pur si simplu am auzit ca in principiu totul este bine”. Doamne da-ne ferestre, cum sa vrei sa ajungi in principiu? De fapt, vezi, in principiu totul este pur si simplu super-mega fain!

Expresia pur si simplu e deja un hit fredonat chiar si de un copil cu spume de furie la gura. Dar ce Dumnezeu poate fi pur si simplu? Unii cred ca un pui de leopard de una bucata zi este de-a dreptul si de-a lungul un pur si simplu autentic. Eu nu cred asta. Pur nu poate fi pentru ca este plin de impuritati si simturi ucigase, care asteapta sa fie antrenate si puse la treaba. Simplu in aparenta este, chiar dragalas, in esenta insa este un animal foarte complex si complicat, pe care nu-l vei intelege in totalitate chiar de-l vei urmari toata viata. Deci, puiul de leopard nu este simplu si nici pur in acelasi timp deoarece divinitatea nu a gasit formula potrivita pentru asa ceva. Punct. Parerea mea, dom’le/ doam’la.

Cand ai ceva ce este impur, chiar daca nu e decat un fir de praf, nu mai ai ce sa faci cu expresii de genul… ma’, asta chiar e pur si simplu! Impuritatea nu lasa loc de puritate, ca daca ar fi asa ar insemna sa vorbim despre gunoaie atat de pure incat sa fie demne de servit cina cu noi la masa atunci cand ne straduim sa ne seducem partenerul de viata, ala vechi, deci nici asta nu e o chestiune simpla, vezi?

Hai sa vorbim si altfel. Descriu o fapta reala, care din pacate chiar s-a intamplat. Imagineaza-ti ca suntem inca (doamne feri) in al doilea razboi mondial. Un ofiter conducator de lagar de concentrare s-a plictisit, prin urmare a cerut sa-i fie adusi 10 prizonieri, barbati, femei, amestecat. Cand dorinta lui a fost dusa la indeplinire acesta s-a adresat celor slabiti din fata sa cu o invitatie foarte tentanta, dar ciudata pentru acele locuri si vremuri: In spatele vostru exista o usa care duce spre libertate, in afara lagarului. Daca iesiti acum pe ea va castigati libertatea, daca stati va voi impusca pe rand cu mana mea. Nimeni nu a iesit, iar germanul i-a impuscat pana la unul. Un coleg l-a intrebat: ce faceai daca plecau? Ii lasam sa plece, sunt ofiter german si ma tin de cuvant?

Oare? Dar nu raspunsul la intamplarea asta ne intereseaza, desi ar fi interesant sa povestim pe tema asta. Unde este acel pur si simplu din intamplarea de mai sus?

Nu exista simplu in nici un complicat. Daca tu gasesti alte variatiuni ma inclin si spun ca sunt prost, desi prost nu sunt decat daca sunt facut de altii, deci nici in cazul asta nimic nu-i simplu dar si pur in acelasi timp.

Totusi, exista un ceva pur in impuritatea lucrurilor. Revin la leopardul de serviciu. El nu este si nici nu va fi vreodata pur si simplu un animal dragut, pufos si dragalas, care ucide pentru a manca. El va fi insa simplu prin faptul ca nu distruge, nu dezechilibreaza, face ceea ce face pentru ca natura asa l-a creat, sa ucida pentru a se hrani, nu pentru a strange pungi de carne in lada frigorifica pentru a avea ceva de papa si pe iarna. Este simplu, nu-i asa? Cred ca aici e vorba de ceva pur intr-o imensa impuritate. Ce mai atat incoace si-ncolo, nu cred ca exista faimosul Pur si Simplu.

In loc de sfarsit cu final fericit, spun, oameni buni, nu-i mai invatati pe copii cum sa devina prizonierii propriilor simplitati pure. Am exagerat? Cu ce? Daca vrem sa cosmetizam realitatea atunci sigur ca totul este foarte pur si extrem de simplu. A fost complicat ce ai citit? Sau simplu? Tu crezi ca eu mai stiu?

Grigore Vieru: “Trist de cele vazute, trist de cele ce urma sa le vada”

Articol scris pur si simplu pentru mine, pentru tine, pentru toti, dar si pentru BlogPower 74, asta asa ca sa dau startul la o noua tema. Daca nu e bine promit ca sterg linkul si ma las doar pe mine, pur si simplu. Am fost provocat de Maya, asa, ca sa stie toata lumea.

Variatiuni pe aceeasi tema: Mica mea minune, Pur, dar niciodata simplu, Pur si simplu pranz, A fost odata pur si simplu, Despre simplitate si puritate, Simplu dans ritual,  Platforma de blogging Ghost, Pur si simplu la IO.

40 Răspunsuri la Esti atat de pur si simplu incat s-au speriat taranii si-au fugit pe luna

  • maya spune:

    Despre pur scriu altadata, acum scriu despre simplu.M-ai uimit fara a fi prea complicat.Revin.

    • Uries spune:

      Lucruri complicate stiu eu unde gasesti… Cu carul si cu roaba… He, he, he! 🙂

    • maya spune:

      La car trage un bou
      La roabă trage robul din greu
      până aici nimic nu-i nou.
      Acum aș vrea însă să știu și eu
      cum ar fi dacă pentru o clipă măcar
      ar trage boul la roabă și robul la car.

      Ar fi greu, ar fi ușor, nu-i greu de aflat
      schimbul însă are acum pentru mine înteles nou,
      cum lesne se poate face din simplu, complicat
      mai ales ca am fost și eu cateodata un rob sau un bou.

    • Uries spune:

      Da, da’ vezi tu, mai sunt si boi care muncesc ca niste excroci si nu observa nimeni. In ceea ce-o priveste pe roaba, treaba-i simpla. O incarci, vorba aia – pur si simplu, o apuci vartos de coarne si o duci unde vrea muschiuletul ochilor dumitale. 🙂 Ne-am inteles, da? Pff, chiar ca se complica treaba.

  • geanina spune:

    🙂
    Vai de mine, aici m-ai prins pur si simplu!
    Da ma gandesc eu asa: o clipa poate fi pura si simpla. Clipa aia la care tot visez eu…

  • Dana Lalici spune:

    Nu sterge nimic e tare bine, te-ai jucat pur si simplu cu toate cuvintele si in principiu cu ideile si mi-a placut. Da, asta e un comentaiu din ala care orice as incerca, nu poate sa spuna altceva decat „mi-a placut” pentru ca nu te-am citit atat de des, nu m-am obisnuit de tot cu tine si asa, din prima, nu-mi gasesc cuvintele. O parte din tristetile mele si-au gasit umarul pe care sa se sprijine in primul tu paragraf, acela cu oamanii care se duc doar sa se odihneasca, nu mor.

    • Uries spune:

      Jocul de cuvinte nu este partea mea forte, insa cateodata imi iese, desi se poate si mai bine. Iar cand imi iese si mai reusesc sa ofer si un umar de sprijin celor ce au nevoie chiar ma bucur. Sa-ti cada bine, Dana.

  • Abisurile spune:

    Buna , al treilea comentariu . Simplu e complicat. Complicat nu e simplu.

    • Uries spune:

      Acuma e ok, pana acum te-am bagat la spam, pentru ca in loc de linkul normal catre blogul tau aparea orange.fr 🙂 Nu stiu de ce, poate sti tu. Legat de comentariul tau spun ca ai mare dreptate, da, sa faci lucrurile sa ramana simple este uneori foarte complicat. Numai bine. Ai grija la link… 🙂

  • Abisurile spune:

    Am vazut apoi. E ciudat totusi. In fine, bine ca s-a rezolvat. Nimic nu-i simplu 😉

  • CZ spune:

    Si totusi, eu cred ca exista clipe in care chiar si „leopardul de serviciu” este un animalut pufos, dragut…

  • Liviu Bimbea spune:

    De regulă poeții și prozatorii se citesc post-mortem. Noi, bloggerii, ne citim, pur și implu, online. Parcă e mai bine.

    • Uries spune:

      Ohoho cat adevar ai grait tu aici Liviu! Mda, uite, vezi, nu m-am gandit la treaba asta. Poate voi aborda problema asta si te voi invita atunci sa dai cu amanuntul pe aici. Pana atunci sa ai lucruri bune de facut in weekend.

  • Bianca Badea spune:

    Perfect. Nu m-as fi asteptat la un articol asa frumos pe aceasta tema.

  • Uries spune:

    Pai de ce nu te-ai asteptat, Bianca, ce eu sunt un incapabil? 🙂

  • Cristi spune:

    Un articol… care pe baza a ce scrie în el, nu poate fi numit deloc pur! 🙂

  • Bianca Badea spune:

    Nu am zis ca nu ma asteptam din partea ta.

  • Liviu R. spune:

    Mi-a placut abordarea, am ramas asa cu un zambet pe buze la finalul articolului iar citarea marelui poet Grigore Vieru nu avea cum sa ramana neremarcata!
    Bine ai venit la Blog Power si felicitari, frumos articolul! 🙂

    • Uries spune:

      Liviu, multumesc pentru urari si primirea in casa Blog Power. Daca te-am facut sa si zambesti e bine.

  • Dana Lalici spune:

    Nu te-am vazut votand la blogpower. Vezi ca esti descalificat daca nu votezi cu comentariu la randul tau. Si mai ai foarte putin timp. 😉

  • Uries spune:

    Ba am votat… La timp. Multumesc pentru grija. 🙂

  • Dana Lalici spune:

    Am vazut, pe ultima suta de metri. Ma gandeam ca poate nu ai apucat sa citesti regulamentul…:)
    Felicitari pentru voturi! Sper sa mai participi!

  • Uries spune:

    Multumesc pentru uraturi. Daca sunt teme provocatoare ma mai arunc in valtoare, daca raman impasibil atunci inseamna ca tema propusa nu a starnit nici o emotie. 🙂

  • Dana Lalici spune:

    Mi se pare corect. 😉
    Pe de alta parte, daca te intereseaza, o participare inseamna un link do-follow catre blogul tau, deci un pic de popularitate in plus acum, inainte de Marea Actualizare google. 🙂

  • Dana Lalici spune:

    Rectificare : mai multe linkuri, daca stai sa te gandesti ca unii participanti pun (si e firesc asa) linkuri din astea catre articolele din concurs.

    • Uries spune:

      Dana draga, da, stiu cate ceva despre SEO, dar nici prea multe linkuri pe o pagina nu-s prea bune. Dar despre asta vom mai vorbi intr-un articol in curs de scriere.

  • Dana Lalici spune:

    Si pentru ca nu am avut altundeva sa pun comentariu, il pun aici:mi-a placut secretul tau de la descriere: „Invata sa faci lucrurile care nu-ti plac, pe cele care iti plac le faci oricum.”- e de rumegat aici!!

    • Uries spune:

      Da, stiu. Este de analizat chiar. Numai ca este greu sa incepi sa inveti sa faci ceva ce nu-ti place, pentru a-ti atinge un scop, tocmai pentru ca domnul esec din capusorul nostru produce lectii de viata ba negative, ba descurajatoare. Nu?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.