10 iun. 2015
  |   1 Comentariu

Fotografie de Părintele Pantelimon

De curând am fost la o expoziţie de fotografie panoramică. Autorul fotografiilor este un monah, Părintele Pantelimon, aşa îl cunoaşte toată lumea. Am aflat de eveniment de pe facebook, Grigore Roibu a avut grijă să mă invite şi pe mine, iar eu am dat curs invitaţiei cu mare drag şi cu poftă să văd fotografie de calitate, mai ales că fotograful este un om care trăieşte lângă Dumnezeu, în mijlocul naturii, acolo unde doar vântul şi ceaţa mai şopteşte din când în când câte ceva. Data şi ora expoziţiei nici măcar nu contează, detalii despre eveniment puteti găsi aici dacă chiar contează.

Am plecat cu mâinile în buzunare. Pe drum mă gândeam la ceva banal. Nişte fotografii panoramice, cu ceva munţi, dealuri, nori, ape. Odată ajuns la Colegiului Naţional „Decebal” din Deva m-a cuprins un fel de teamă amestecată cu o emoţie ciudată. M-am întâlnit cu un vechi prieten şi nici măcar nu mai ştiu ce-am spus. Oricum, nu mai contează asta.

Ajuns în locul unde erau expuse fotografiile Părintelui Pantelimon mi-am dat seama că am gândit pueril, imaginile de pe perete reuşeau să te rupă de realitate, să te ducă într-o zonă în care doar Prezentul şi Zen-ul are acces. Eram un simplu spectator. Aveam la mine telefonul şi înstantaneu am dus mâna la buzunar pentru a-l scoate şi a face o poză la poză. Mi-am dat seama totuşi că asta ar fi însemnat un sacrilegiu. M-am oprit la timp. Am preferat să rămân mai departe un simplu spectator anonim, neutru şi fără reacţii. Un privitor care încearcă să retrăiască ceea ce a trăit fotograful.

Culmea este că acest fotograf-monah nu se consideră un fotograf şi pentru asta eu personal îi dau nota 10. Sunt convins că nici Ansel Easton Adams nu se considera un fotograf, deşi a fost unul dintre cei mai mari fotografi de până acum. Secretul în fotografie nu constă în a te recomanda ca şi fotograf, ci în a face fotografii, cu sufletul şi cu simţurile, pur şi simplu, fără aşteptări, fără frica de eşec. Presa l-a numit pe părintele Pantelimon fotograful lui Dumnezeu. Da, ştiu, e vorba de un călugăr al Mănăstirii Oaşa din Munţii Şureanu, numai că al aceluiaşi Dumnezeu sunt şi eu, fotograf uneori, iubitor de fotografie alteori, ca şi mulţi alţii de fapt.

Am scris despre acest eveniment pentru că personal apreciez oamenii care îşi caută Prezentul, viaţa în general, prin contemplarea frumosului, ori fotografia este cred forma cea mai adecvată pentru a captura mesajele transmise de natură, de chipul oamenilor şi mai ales de creator. Nu cred într-o divinitate care ne priveşte subtil din ceruri, cred într-un creator care sălăşluieşte în fiecare om, fir de iarbă sau susur de apă. Dar asta contează doar pentru mine.

Un lucru mă frământă de mult timp. Aşa cum există frumosul există şi urâtul. Oare urâtul e un frumos nedesăvârşit?

pantelimon_fotograf

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: ReplicaHD şi Artavizuala21

Un răspuns la Fotografie de Părintele Pantelimon

  • Mariana spune:

    Cred ca urîtul se combina cu ‘frumosul ‘si frumosul cu ‘urîtul’.În tot ce-i ‘urît ‘gasesti si frumos si-n tot ce-i ‘frumos ‘exista si urît .Depinde de cum privesti lucrurile si gusturile fiecaruia .Eu îti doresc sa gasesti ‘frumosul’ in orice si sa nu te lasi ‘înveninat ‘ de ‘urît’.Sper ca nu te-am zapacit .:)

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.