13 oct. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Fotograful Ghiță și Clientul Lu’ Pește

Am citit de curând un top al celor mai enervante obiceiuri pe care le au clienții față de fotografi în general. M-am regăsit și eu în fiecare situație. Clienții, selfării și alte categorii de oameni care nu au nici o treabă cu arta fotografică, în afară de cazurile când își doresc să devină subiecți de fotografiat, au o atitudine oarecum recalcitrantă față de meseria de fotograf, față de nenea fotograful care pare că se JOACĂ, din lipsă de altceva, cu niște scule grele și scumpe la gât, în timp ce subiectul se schimonosește în fel și chip încercând să dea bine în poză.

Și pentru că și eu mă consider un individ care încearcă să facă fotografie, care încearcă să tindă spre zona atât de controversată a artei, care nu intenționează să genereze tone de poze menite să devină arhiva unui trecut mai mult sau mai puțin glorios (tocmaiam șters peste 4000 de rebuturi din arhivele mele), vreau, azi, aici, acum, să fac niște precizări legate de omul din spatele lentilei. Mai apoi chiar aștept păreri despre părerile mele, sper să fie pertinente și la subiect.

Poze gratis, cât mai multe

Din când în când mai adaug în echipa mea câte un model, femeie sau bărbat. Cotidianul fiecărei zile îmi mai scoate în cale câte un chip, câte un corp, câte o atitudine care îmi atrag atenția și atunci încerc să-mi diversific echipa. În astfel de cazuri abordesc subiectul și îi propun una sau mai multe ședințe foto pe diferite teme. Și asta la modul gratuit. Adică nu pretind nici un ban. Eu am propus, eu suport în general eventualele cheltuieli. Pretind doar seriozitate, punctualitate și respect pentru timpul și munca mea. Că, da, chiar depun un efort, muncesc. Chiar dacă vreau ca totul să fie perceput ca o joacă, mă învârt și transpir în jurul subiectului. Uneori mai am și asistent, cazuri în care eforturile și resursele se dublează. Asta înseamnă un efort în plus depus cu scopul de a mutila cotidianul, de a scoate frumosul din urât și de a transforma normalul în ceva anormal, la modul pozitiv. Comercial vorbind, încă nu am ajuns să trăiesc strict doar din fotografie, dar măcar vreau să fiu în branșă, vreau să învăț și nu vreau niciodată să mă consider cel mai mare fotograf, pentru că mereu vreau să învăț câte ceva.

Dar nu, unii subiecți nu percep lucrurile la fel ca mine. Ei vor să fie gratis și dacă se poate să nici nu participe la ședința foto. Pentru că pentru ei totul pare a fi o joacă ieftină, la fel ca cea pe care o prestează gamerii pe PC. Unii își imaginează că fotograful e un magician care ia o poză de-a subiectului de pe facebook și mai apoi îl pune pe acesta în diverse poziții și locuri din lumea asta. În Photoshop, desigur. Unii, foarte mulți, nu pot concepe că munca de fotograf e o muncă la fel ca oricare alta, că ea necesită educație, disciplină, efort, resurse materiale și multe, multe altele. Pentru aceștia munca fotografului e un moft care în nici un caz nu trebuie plătit (în absolut nici un fel) tocmai pe motiv că e un mare moft. Pe bune?! Companiile producătoare de telefonie mobilă au dat posibilitatea tuturor deținătorilor de telefoane mobile să realizeze poze. Asta nu înseamnă, totuși, că toată lumea face fotografii cu valoare artistică sau cel puțin care se încadrează în niște norme universal valabile. Corect? Dacă îl întreb pe un mare ”fotograf” care și-a cumpărat un iPhone 6 tocmai pentru că are cameră de nu știu câți megapixeli ce înseamnă ISO nativ cu siguranță o să-mi întoarcă spatele și-o să-și spună în șoaptă că sunt nebun. Deci…

Nu, lucrurile nu stau chiar așa. Fotograful depune un efort, poate uneori mai mare decât cel depus de un măcelar, spre exemplu. Are și el responsabilități, față de el, față de admiratorii lui, dar mai ales față de cei care îi văd pentru prima dată lucrările. Iar dacă cumva decid că îmi doresc lucrări artistice atunci totul devine și mai complex.

Fotografia începe să prindă contur din momentul în care fotograful începe să-și imagineze o scenă anume și se termină în momentul în care produsul final, finit, pare (pare, da!) să fie în regulă deschis și prelucrat în Photoshop. Prin urmare, vorbim de mai multe etape, scena, subiectul, recuzita, costumația, lentila potrivită, locația, make-up, vremea potrivită, ora sincronizată – fotograf, model, make-up artist, asistent, timpul petrecut la fiecare etapă, starea necesară pentru prelucrarea fotografiilor, transformarea lor din formatul RAW în JPEG, retușuri, final. Câți dintre voi știu, oare, care-i diferența dintre un format RAW și un format JPEG? Desigur, cei care sunt nou inițiați vor zâmbi cu trufie și vor spune, hmm, ce glumă bună, uitând de fapt că și ei, cândva, habar n-aveau ce-i aia RAW și că JPEG înseamnă Joint Photographic Experts Group, vezi aici detalii.

În fine, nu cere niciodată unui fotograf, cu scule la purtător care poate costă mai mult decât mașina ta, să-ți facă fotografii gratis decât dacă te invită el, iar dacă ai norocul s-o facă nu ezita. Du-te, nu se știe când vei mai avea o astfel de ocazie. Terminați cu ”vreau și gratis și multe”. Dacă asta vrei fî-ți selfie, câte vrei, gratis, cât te ține cardul de memorie (nu, nu am scris greșit fî-ți, așa am vrut să scriu, vine de la fâțe, fițe, fuțe etc.). Nu poți să fi și cu ea în cur și cu sufletul în rai. Mno, așa a ieșit, ce să fac, să-i spun fund dacă majoritatea îi spune simplu, cur?!

Le vreau azi, pe toate, indiferent cum sunt?

Serios? Pe bune? Și nu ai vrea și ceva în plus? Adică să te fac mai slab, mai frumos și mai de succes? Ah, și nu ai vrea să te fac și plin de noroc, odată cu aceste fotografii în format RAW? Aceste 500 de fotografii în format RAW? Aha, le selectezi tu? Le faci tu să fie faine pentru Facebook? Perfect…

Și m-am enervat odată și am spus de ce nu. Poftim fotografii, toate, așa cum sunt, în format RAW. Și le-am trimis. La o fată, o fată de fată. Deșteaptăăăă, moamă ce deșteaptă era… Și după ce m-am chinuit să le arhivez, să le trimit, pachețel cu pachețel, am primit un telefon de la deșteaptă.

  • Tu îți bați joc de mine, zice, ea, deșteapta?
  • Eu? Nicidecum. Nu intenționam asta! Dar de ce întrebi?
  • Păi mi-ai trimis niște poze care sunt mici și pe care nu le pot vedea decât într-un singur program, ori eu nu am așa ceva!
  • Păi și eu ce să fac (femeie ”deșteaptă”), nu ai zis tu că le vrei acum, așa cum sunt și pe toate, la pachet?
  • Ba da, dar așa?!… Te rog să-mi trimiți ce trebuie.
  • Păi asta am, asta ți-am trimis, repede, dacă aveai răbdare, să mă odihnesc și eu, să mă relaxez, să fac o selecție, să prelucrez și să transform ceea ce nu-i comun pentru toată lumea aveai, desigur, cu totul altceva.
  • Bă, ești nebun?
  • Poftim?

Mno, poftim discuție între un selfăr și un RAW-ist deținător de DSLR de 4.700 de ron. Oare degeaba costă scula aia atâția bani?

Femei, bărbați, copii, prieteni, rude, fotograful care se respectă nu-i la dispoziția voastră. Chiar dacă cel peste care ați dat nu-i renumit încă, nu îl desconsiderați, așteptați să vedeți ce are el de spus. Iar dacă vă spune că el nu poate procreea în timpii vieților voastre aveți două variante, ori îl evitați, diplomatic, ori îi scrieți un testament. Glumesc. Nu abuzați, nu exagerați, nu fiți mai enervanți decât fotografii. Știți cum puteți ajunge la sufletul unui fotograf? Nici eu nu știu, dar vă spun că sigur nu sunt fără suflet.

Nu altera, nu-ți bate joc de omul care îți imortalizează trăirea

Dacă fotograful tău ieftin și fără scrupule ți-a spus lasă fotografiile așa cum sunt, nu le cropui, nu scoate semnătura mea din ele, atunci lasă-le așa. Nu poți posta pe unde vrei tu fără să nu-i scoți semnătura, atunci n-o face! Am făcut fotografii la unele persoane și m-ai apoi m-am trezit că eu nu apăream absolut niciunde.  Păi și atunci care a fost scopul meu, m-am întrebat? Nici unul, venea răspunsul imaginar.

Repet, dacă nu ai nevoie de un fotograf decât la naștere, botez, nuntă și deces (evenimente normale pe care le poate transforma oricine în fotografii document) atunci nu apela la el. Un telefon mai performant cred că poate rezolva problema asta chiar foarte bine, gratis și fără drepturi de autor. Ah, ai auzit și tu de drepturi de autor?

Micul și Marele, nu, nu este vorba despre micii de piață…

Tu fă-te mic în fața lui, fii sigur că și el se simte mic în fața ta. Emoții există în fiecare tabără. Unii ca să nu fie considerați slabi ies din tipare în mod anormal. În general, un fotograf nu alege să iasă prea mult din tipare decât după ce se enervează. Ha, desigur! Dar nu toți. Unii sunt calmi, alții sunt recalcitranți sau nefericiți. Fotografii sunt și ei oameni, nu-i așa? Despre zei vorbim în alt articol…

La limită

Sunt oameni care vor să profite la maxim de un fotograf care chiar vrea să facă din meseria lui o artă.  Aceștia sunt ascunși sub diverse măști: magazine de scule foto, concursuri fotografice, galerii de artă etc.

În sfârșit…

Respectă-l pe cel căruia i-ai cerut o părere. Nu te da niciodată maestru, stai pe poziția celui care învață permanet, nu te zburli. Există fotografi și declanșatori de butoane. Ai grijă, sunt persoane diferite.  Unul așteaptă miracole, celălalt vrea să creeze miracole. Dar asta o poți vedea doar după ce te hotărăști pe ce poziție te afli. Sau tabără, cum vrei să-i spui. Tu decizi. Vezi, și în cazul tău e valabil?!

P.S. Nu omorâți un fotograf. Nu omorâți un pianist, că și el face exact ce face un fotograf, apasă pe niște clape, în mod controlat, disciplinat, regulat.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 54 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger