15 iun. 2013
  |   23 Comentarii

Fractiuni de secunda materializate prin forme si culoare

Timp si spatiu, secunde blocate in obiectivul aparatului, contrast, forme, viata paralizata in formele si culorile captate de imaginatia mea. Trecut imortalizat pentru eternitate, micro si macro, cuvinte nerostite, povesti identice cu naratori diferiti, decibeli muti. Asta inteleg eu prin fotografie, in linii foarte, dar foarte mari. Cand ma uit prin vizorul aparatului foto simt cum toata fiinta mea este focalizata pe un singur punct, acela al imaginatiei, acela care va ramane imortalizat pe vecie.

Cand arat cuiva o poza facuta de mine nu fac altceva decat sa-i arat o bucatica din planeta asta, infatisata prin ochii mei, prin priceperea si rabdarea, prin dorinta mea de a insfaca o bucata cat mai perfecta din lume.

Dar oare, daca fotografia poate fi perfecta, asta inseamna ca si lumea e perfecta? Daca exista atat de mult frumos in jurul nostru de ce invatam sa fim urati? Daca uratul pare a fi grotesc, de ce frumosul nu ar fi la fel? Frumosul grotesc, hmm, un subiect demn de dezbatut de orice blogger cu dare de mana pentru fotografie si imagine.

E sambata si ma incearca de dimineata un sentiment de sfarsit, un sfarsit care tot vine, regulat, cu o precizie uimitoare, asta nu poate sa insemne decat ca traiesc si ca saptamanile tot vin si se duc, una dupa alta, fara sa pot opri vreuna in loc, sa zic Stai, tu esti doar a mea si vei ramane pe loc. Asta mai inseamna ca timpul trece sau ca noi ne tot apropiem de ceva inevitabil?

Ma rog, sa recapitulez, timpul trece, recuperarea acestui ceva imaginar nu va fi posibila niciodata. Bun, deci ce-i de facut? Cred ca stiu, o sa va arat cateva crampeie din trecutul meu prin intermediul unor fotografii. Nu, evident ca nu o sa va arat cu ce pasta ma spal pe dinti si nici nu o sa indraznesc sa va infatisez colectia mea de cravate, desi asta poate am s-o fac vreodata. Daca vrei sa vezi poza la marimea originala da un click pe ea.

Vrabiuta din Austria

Vrabiuta Graz-AustriaAceasta vrabie are cetatenie austriaca si locuieste cu precadere in orasul Graz. Nu stiu daca a simtit ca sunt roman, dar cu siguranta a avut unul dintre cele mai speciale momente din viata ei atunci cand eu stateam cu tunul spre ea. Am reusit, nu cu foarte mare precizie, insa am reusit sa-i aduc penele, ciocul si ochii cat mai aproape de pagina mea de blogger si mai ales de vizitatorii mei. I-am multumit pentru sedinta foto si am fugit de acolo ca incepuse sa cam picure.

 

 

 

Parcul Dendrologic din Simeria

Parcul-dendrologic-SimeriaO vietate care nu stiu din ce specie se trage. Era foarte mult verde in jur si ea trona linistita, asteptand parca fotograful sa vada petele de culoare de pe spinarea ei. Dupa cum spuneam, viata, forme, culoare, imaginatie, totul fara sunet. Sunetul deranjeaza uneori, mai ales cand conturba orchestra neobosita a naturii.

 

 

 

 

O insecta in contrast cu o floricica galbena

InsectaAm vrut sa ma apropii si mai tare dar mi-a fost teama ca va zbura aceasta insecta destul de mica. Oricum, mi-a placut contrastul, m-am pus in genunchi si a iesit asta. Nu-i asa ca si insectele sunt frumoase, chiar daca ne sacaie cateodata? Ma tot lupt de ceva vreme sa pozez o musca, de aproape, atat de aproape incat sa vede-ti cum isi freaca picioarele unele de altele.

 

 

 

Un ciobanesc german si un oras aproape mort

Ciobanesc-german-hunedoaraAici avem doi intr-unul, un caine, al meu, Cezar il cheama, si orasul in care m-am nascut si in care inca imi mai duc traiul. Nu ma plang… Chiar asa de tare. In rest, vazut atat de departe totul pare frumos, doar problemele nu sunt chiar atat de incurajatoare, dar vorba aia: nu te plange, fa si tu ceva!

 

 

 

 

Orasul Deva privit din nori

Cetate-DevaAm rau de inaltime, desi cand eram copil eram cocotat pe tot ce era inalt, cu toate acestea mi-am facut curaj si m-am suit pe Cetatea Devei. Ce a iesit si daca a meritat vedeti si voi. In ziua aia mi-am propus sa ies din cotidian, am iesit, atat de tare ca nu mai exista in jurul meu nici picatura de cotidian, ci doar golurile din stomacul meu. Bine ca nu s-a vazut in poza tremuratul picioarelor mele.

 
In curand ma voi prezenta cu propriul meu blog doar de fotografie. Sa vezi atunci forme si culoare. Pana atunci sa va pozati cu bine. Iar daca iesiti din cotidian folositi centura de siguranta, altfel riscati amenzi pentru dat la rate in locurile publice.

23 Răspunsuri la Fractiuni de secunda materializate prin forme si culoare

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger