15 iun. 2013
  |   23 Comentarii

Fractiuni de secunda materializate prin forme si culoare

Timp si spatiu, secunde blocate in obiectivul aparatului, contrast, forme, viata paralizata in formele si culorile captate de imaginatia mea. Trecut imortalizat pentru eternitate, micro si macro, cuvinte nerostite, povesti identice cu naratori diferiti, decibeli muti. Asta inteleg eu prin fotografie, in linii foarte, dar foarte mari. Cand ma uit prin vizorul aparatului foto simt cum toata fiinta mea este focalizata pe un singur punct, acela al imaginatiei, acela care va ramane imortalizat pe vecie.

Cand arat cuiva o poza facuta de mine nu fac altceva decat sa-i arat o bucatica din planeta asta, infatisata prin ochii mei, prin priceperea si rabdarea, prin dorinta mea de a insfaca o bucata cat mai perfecta din lume.

Dar oare, daca fotografia poate fi perfecta, asta inseamna ca si lumea e perfecta? Daca exista atat de mult frumos in jurul nostru de ce invatam sa fim urati? Daca uratul pare a fi grotesc, de ce frumosul nu ar fi la fel? Frumosul grotesc, hmm, un subiect demn de dezbatut de orice blogger cu dare de mana pentru fotografie si imagine.

E sambata si ma incearca de dimineata un sentiment de sfarsit, un sfarsit care tot vine, regulat, cu o precizie uimitoare, asta nu poate sa insemne decat ca traiesc si ca saptamanile tot vin si se duc, una dupa alta, fara sa pot opri vreuna in loc, sa zic Stai, tu esti doar a mea si vei ramane pe loc. Asta mai inseamna ca timpul trece sau ca noi ne tot apropiem de ceva inevitabil?

Ma rog, sa recapitulez, timpul trece, recuperarea acestui ceva imaginar nu va fi posibila niciodata. Bun, deci ce-i de facut? Cred ca stiu, o sa va arat cateva crampeie din trecutul meu prin intermediul unor fotografii. Nu, evident ca nu o sa va arat cu ce pasta ma spal pe dinti si nici nu o sa indraznesc sa va infatisez colectia mea de cravate, desi asta poate am s-o fac vreodata. Daca vrei sa vezi poza la marimea originala da un click pe ea.

Vrabiuta din Austria

Vrabiuta Graz-AustriaAceasta vrabie are cetatenie austriaca si locuieste cu precadere in orasul Graz. Nu stiu daca a simtit ca sunt roman, dar cu siguranta a avut unul dintre cele mai speciale momente din viata ei atunci cand eu stateam cu tunul spre ea. Am reusit, nu cu foarte mare precizie, insa am reusit sa-i aduc penele, ciocul si ochii cat mai aproape de pagina mea de blogger si mai ales de vizitatorii mei. I-am multumit pentru sedinta foto si am fugit de acolo ca incepuse sa cam picure.

 

 

 

Parcul Dendrologic din Simeria

Parcul-dendrologic-SimeriaO vietate care nu stiu din ce specie se trage. Era foarte mult verde in jur si ea trona linistita, asteptand parca fotograful sa vada petele de culoare de pe spinarea ei. Dupa cum spuneam, viata, forme, culoare, imaginatie, totul fara sunet. Sunetul deranjeaza uneori, mai ales cand conturba orchestra neobosita a naturii.

 

 

 

 

O insecta in contrast cu o floricica galbena

InsectaAm vrut sa ma apropii si mai tare dar mi-a fost teama ca va zbura aceasta insecta destul de mica. Oricum, mi-a placut contrastul, m-am pus in genunchi si a iesit asta. Nu-i asa ca si insectele sunt frumoase, chiar daca ne sacaie cateodata? Ma tot lupt de ceva vreme sa pozez o musca, de aproape, atat de aproape incat sa vede-ti cum isi freaca picioarele unele de altele.

 

 

 

Un ciobanesc german si un oras aproape mort

Ciobanesc-german-hunedoaraAici avem doi intr-unul, un caine, al meu, Cezar il cheama, si orasul in care m-am nascut si in care inca imi mai duc traiul. Nu ma plang… Chiar asa de tare. In rest, vazut atat de departe totul pare frumos, doar problemele nu sunt chiar atat de incurajatoare, dar vorba aia: nu te plange, fa si tu ceva!

 

 

 

 

Orasul Deva privit din nori

Cetate-DevaAm rau de inaltime, desi cand eram copil eram cocotat pe tot ce era inalt, cu toate acestea mi-am facut curaj si m-am suit pe Cetatea Devei. Ce a iesit si daca a meritat vedeti si voi. In ziua aia mi-am propus sa ies din cotidian, am iesit, atat de tare ca nu mai exista in jurul meu nici picatura de cotidian, ci doar golurile din stomacul meu. Bine ca nu s-a vazut in poza tremuratul picioarelor mele.

 
In curand ma voi prezenta cu propriul meu blog doar de fotografie. Sa vezi atunci forme si culoare. Pana atunci sa va pozati cu bine. Iar daca iesiti din cotidian folositi centura de siguranta, altfel riscati amenzi pentru dat la rate in locurile publice.

23 Răspunsuri la Fractiuni de secunda materializate prin forme si culoare

  • Pozele sunt cel putin frumoase si chiar mai mult. Si mie imi place fotografia, deocamdata nu ma pot numi nici macar incepator. Vreau sa invat niste tehnici. Imaginile le vad, am imaginatie, insa inca nu stiu sa folosesc aparatul la adevarata lui valoare.
    Poza cu Deva e superba.
    HW!

    • Multumesc pentru aprecieri. In alta ordine de idei, iti spun ca cea mai buna tehnica este sa fi acolo, la momentul potrivit, sau sa astepti sa vina acel moment… Evident ca repetitia este mama invataturii. Nu sunt un super profesionist, ca daca eram faceam poze pentru Animal Planet, sau National Geografic, insa sunt impatimit rau…. 🙂 Toate cele bune si HW!

  • Fascinante imagini!
    Natura în maiestria ei reuseste mereu sa ne ofere imagini de neuitat!
    Multe salutari!

    • Ai dreptate, Sorine, natura este totul si ea trebuie sa ne fascineze mereu, adica trebuie s-o lasam sa fie fascinanta, sa nu distrugem doar pentru orgolii sau ambitii marete. Multumesc pentru aprecieri. Toate cele bune.

  • Admirabile peisaje! Felicitari pentru frumoasele fotografii!

  • Bună dimineaţa! 🙂
    Superbe fotografii! Îmi place mult a doua.
    Duminică cât mai plăcută!

    • Buna dimineata. Deci a doua zici ca-ti place? Deci, de ciobanescul meu nimic, da? Cezare, te plac eu, este suficient?

      Multumesc pentru feedback si HW!

  • Expresia „decibeli muti” exprima perfect senzatia pe care o am eu cand fac o fotografie. Pentru ca mi-ar placea tare mult ca imaginea captata sa contina si sunetele clipei…si sufar fiindca e impsibil. Stiu, vei zice ca pentru asta e filmul…insa filmul nu ofera acea bucatica de timp incremenita…clipa aceea de gratie pe care eu vreau s-o prezint in imagine…Fotografia opreste timpul in loc. Si deocamdata e singura cale de a face asta….
    Frumoase fotografii, frumoase fractiuni de secunda! Aceea, insecta rosie cu negru, e o micuta vaca a Domnului pe frunze de cucuta…dupa cate imi dau seama 🙂
    Deci ai un ciobanesc german cu nume de imparat roman. Fain! Dar faza cu teama de inaltime n-am inteles-o….cand ai langa tine asa un caine falnic cum sa ai teama? Fie si de inaltime 🙂 😉
    Happy weekend in continuare!

    • Daca auzim ceva intr-o poza deja nu mai e poza, e film. NU suferii, fi doar hotarata, ce iti doresti foarte tare, film sau poza?

      Multumesc de aprecieri si mai ales ca m-ai luminat, deci e vorba de o vacuta pe o cucuta. Fain. Da, eu ma numesc Traian, ciobanescul german se numeste Cezar si ne intelegem de minune. Inaltimea? Boala grea! Sa ne recitim cu bine!

  • Tare frumoasa vrabiuta! Asa cum se zice „his eye is on the sparrow”, se pare ca ar fi adevarat!Duminica faina! 🙂

  • Frumoase poze, vrabioiul parca e o acuarela! Gandacelului noi ii spunem vaca-Domnului, nu stiu pe la voi cum se numeste.

  • Îmi plac fotografiile, mi-ar plăcea să știu să le fac și eu, mai mult decât să apăs pe bumb. 🙂 Va veni și momentul în care voi lua taurul de coarne și în privința asta. 🙂
    Happy week, nu știu ce-am făcut în weekend, am ratat adunarea fericită.

    • Iti recomand cateva carti destepte despre fotografie si gata, iesi pe dealuri si pozezi tot ce misca si nu mai misca 🙂 Lasand gluma la o parte, chiar si atunci cand stii s-o faci si iti si place fotografia cu adevarat uneori iti iese, alteori nu, fie ca-ti place fie ca nu-ti place, ideea este sa fi la locul si in momentul potrivit.
      Legat de weekend iti spun atat: lasa, vine urmatoarea adunatura… 🙂 O saptamana frumoasa.

  • Ia, chiar te rog să-mi recomanzi niște cărți deștepte despre fotografie, când ai timp. Mulțumesc.

    • Sorana, eu mi-am cumparat foarte multe carti si reviste de la http://www.chip.ro, carti care iti explica pas cu pas, pentru toate nivelele de cunostinta, cum sa faci si sa dregi, cum refaci sau… sa strici. 🙂 Pentru inceput iti recomand ultimele trei carti pe care le gasesti aici: fotografie. Iar pentru a prelucra fotografie iti recomand asta. Evident iti sugerez sa mai arunci cateva priviri si aici 🙂 Daca mai vrei striga, sunt aici. 🙂

      Acum ca m-ai starnit… am mai comandat ceva de la ei, tot despre fotografie. 🙂 Sa vezi distractie acasa. Astept sa impart pareri avansate cu tine despre fotografii miraculoase. E bine?

  • Mulțam. Tocmai am aflat că începe un curs, îl fac cei de la Nikon, intensiv, vreo 3-4 săptămâni va dura, dar nu știu dacă voi fi în zonă atât, că m-aș duce. Parcă ar fi mai ușor cu lecturatul unor cărți, numai timp să-mi fac.

    • Curs,Nikon? Unde, cand, ca vreau si eu?

    • La TM, începe pe 25. SINPRO. Nu știu mai multe, am primit un nr. de telefon, dar n-am apucat să sun. Uite, dacă te interesează: 0256 400 800.

    • Multam fain, cred ca am sa sun, sa vad despre ce este vorba si daca e vorba de ceva interesant ma zvarl pana colo. 🙂 Pune mana si cumpara macar o carte din cele recomandate si citeste, nu te mai fofila… Ca iti dau lucrare de control 🙂 Zi corespunzatoare!

    • Peste 6 săptămâni mă prezint la extemporal. M-am înscris la curs! 🙂

    • No asa iti trebuie! Sa ai foi albe si pix cu pasta albastra la tine. 🙂

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.