9 sept. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Ghid practic pentru proprietarii de câini

De o lună de zile mă tot strădui să termin acest ghid. Nu mai pot amâna. Tot mai mulţi oameni decid să devină proprietari de câini şi observ că majoritatea nu ştiu cum să se comporte ca şi stăpân de patruped. Şi problema cea mai mare se află la cei care îşi cumpără câini de talie mică, pentru că, în general, cei care preferă câini de talie mare învaţă înainte de orice nişte reguli de bun simţ, mai ales pentru momentele când te deplasezi cu câinele pe stradă. Mai mult, jandarmii şi cei din poliţiile comunitare sunt mai chitiţi pe câinii de talie mare decât pe cei mici. Nu este corect, dar asta este o altă poveste.

Aşadar, pentru că străzile au fost invadate de Yorkshire Terrier, Shih-Tzu, Pudel, Beagle, Chihuahua, Australian Terrier, Cesky Terrier şi West White Terrier, câini foarte frumoşi şi deştepţi, şi pentru că am tot timpul probleme din cauză că stăpânii lor nu ştiu ce să facă cu ei când sunt pe stradă la plimbare, am decis să scriu acest ghid destinat proprietarilor de patrupede.

Regulile cuprinse în acest ghid sunt oferite cu titlu gratuit, nu necesită studii universitare pentru a fi înţelese, suportă completări ulterioare şi este rezultatul experienţei mele. Odată citit şi înţeles ghidul ne va oferi prilejul tuturor iubitorilor de câini de a ne comporta civilizat pe stradă. Dacă ştim, în linii mari, cam ce trebuie să facem atunci când avem un câine sunt sigur că şi motivele idioate de ceartă vor dispărea. Ideea este simplă. Dacă ai aflat care sunt regulile unui meci de fotbal cu siguranţă că vei înţelege mai bine ce se petrece pe terenul de fotbal. Dacă ştii să conduci o maşină şi cunoşti regulile de circulaţie poliţia rutieră îţi va da un permis de conducere, dacă nu vei rămâne la statutul de pieton. Ca să ai un patruped în stăpânire nu trebuie să dai un examen, dar nişte reguli de bun simţ tot ar trebui să cunoşti.

Înainte să trecem la ghidul propriu zis trebuie să spun că am un ciobănesc german în vârstă de 2 ani şi 10 luni şi-l cheamă Cezar. Are o personalitate puternică, este mascul (motiv pentru care mereu încearcă să se impună) şi nu suporta într-o vreme câinii de talie mică şi albi. Acum lucrez intens la aceste amănunte şi chiar am reuşit să-l educ şi să-l temperez, oarecum, încă exersăm. Dar lucrurile merg înspre bine. Cezar nu îşi face treburile pe trotuare sau prin zonele verzi pe lângă care trece alături de mine, nu umblă dezlegat, nu merge înaintea mea ci doar la picior, nu atacă dacă nu primeşte comandă, nu mănâncă de la nimeni şi nu sare la alţi câini pe care-i întâlneşte pe stradă. Dacă îl iau cu mine la magazin, îl leg, îi dau comanda culcat şi acolo înţepeneşte până mă întorc eu la el.

Prin urmare, dacă eu depun toate eforturile pentru a face din câinele meu un animal temperat şi civilizat mă aştept ca şi ceilalţi proprietari de câini să procedeze la fel. Deci…

Reguli pentru câinii de talie mică

  1. În general, câinii de talie mică sar la câinii de talie mare pentru a impresiona. Problema este că nu tot timpul efectul este cel scontat. Observ mereu că proprietarii parcă sunt fericiţi când văd că ghemul lor de blană sare cu tupeu la un ciobănesc german. Însă, dacă Cezar al meu sau oricare alt câine de talie mare ar composta rapid un Chihuahua, spre exemplu, cu siguranţă fericirea s-ar transforma rapid în furie sau tristeţe. Prin urmare, dacă ai câine de talie mică pune-i o lesă sănătoasă, nu umbla cu sfori din-alea care se întind pe o distanţă de 2 kilometri. Nu este recomandat ca patrupedul tău să apară la colţul blocului şi tu după el la un sfert de ceas, că poate atunci când tu ajungi la faţa locului nu mai găseşti nimic, că nu pot să fiu atent şi la câinele meu şi la al tău. De-al tău eşti tu răspunzător, de-al meu sunt eu responsabil. Eu aş interzice lesele flexibile, care nu sunt fixe, şi chiar aş aplica amenzi usturătoare. Dacă un ciobănesc german are o lesă solidă şi fermă în mâna stăpânului asta nu înseamnă că Chihuahua trebuie să umble aproape liber pe stradă. Deci, atenţie la lesă.
  2. Dacă ştii că nu poţi să-ţi stăpâneşti câinele în lesă atunci când trece pe lângă tine un câine de talie mare îţi recomand să-ţi iei patrupedul în braţe, vei evita, astfel, faza neplăcută în care câinele tău sare la al meu şi mai ales pericolul ca cele două animale să se încaiere. Dacă unu-i mic cât capul celuilalt, oare cine ar câştiga bătălia dacă noi doi, ca nişte stăpâni iresponsabili, i-am scăpa din frâu?
  3. Dacă treci cu Chihuahua pe lângă o curte unde se află un Rottweiler de 60 de kilograme, care are ochii injectaţi de furie că nu poate ajunge la animalul tău mic şi drăgălaş, îţi recomand să te deplasezi mai repede din zona aceea. Nu te opri în loc spunând către câinele tău “uite, mamă, un căţel mare!”. Du-te, trage câinele după tine rapid şi fugi. Nu este ruşinos să faci acest lucru, deşi ştii şi tu vorba aia: fuga-i ruşinoasă, da-i sănătoasă!
  4. Dacă ai doi sau chiar trei câini de talie mică, nu ieşi cu iei la plimbare printre oameni, cu lesele lungi de doi metri, pentru că pe unde te plimbi tu s-ar putea să se plimbe şi un stăpân de Bullmastiff, care dacă sare la prichindeii tăi nu ştiu cine pe cine va încurca la fugă. Câinii de apartament nu sunt pentru plimbat prin zonele publice. Părerea mea. Găseşte-ţi un loc în care să-ţi laşi animalul să zburde şi toată lumea va fi fericită.
  5. Regulă de aur: nu-ţi lăsa patrupedul să umble liber pe stradă! Asta dacă nu cumva îţi doreşti să fie mai repede mâncat de-un ciobănesc german sau călcat de-o maşină. Gândeşte-te că nu ai absolut nici un control asupra câinelui tău. Eu mă deplasez spre tine pe acelaşi trotuar şi sunt cu Cezar. Imaginează-ţi cam ce s-ar putea întâmpla. Al tău sare la al meu, oare mai apuc eu să-l opresc pe Cezar să nu muşte dacă el este atacat mişeleşte în timp ce el merge legat pe lângă mine? Ei au instincte, noi avem raţionamentul.
  6. Dacă Cezar al meu a fost învăţat să-şi facă treburile doar în anumite zone, de unde pot să recuperez “odioasele” lui tainuri, de ce nu ar putea şi un Cesky Terrier să fie învăţat să procedeze la fel? Dacă toţi cânii s-ar căca pe străzi fără ca stăpânii lor să recupereze rahaturile lăsate în urma lor, unde am ajunge? Norocul mare al nostru, al oamenilor care se consideră civilizaţi, este că încă mai există maidanezi care fac curat după câinii noştri “civilizaţi”. Aşadar, ori îţi înveţi câinele să se cace la locul lui ori aduni după el. Regula asta-i chiar simplă şi cred că este prevăzută şi de legile locale.
  7. Dacă ştii că prin zonă mai umblă câini de talie mare dezlegaţi ar fi indicat ca atunci când îţi scoţi patrupedul la pişoar să-l porţi în lesă. Nu de alta, dar, repet, s-ar putea să nu-ţi mai găseşti întreagă iubirea vieţii.

Reguli pentru câinii de talie mare

  1. Dresează-l şi nu-l lăsa să te conducă, să te domine. Îl iubeşti, dar tu eşti „şeful de haită”.
  2. Nu-l lăsa nesupravegheat decât atunci când eşti sută la sută convins că face doar ceea ce i-ai dat tu voie să facă.
  3. Cumpără-i o lesă şi-o zgardă pe care să te poţi baza şi nu te baza pe aceste obiecte decât după ce le-ai testat. Pe mine nu mă impresionează ceea ce spune producătorul. Eu vreau să testez, pentru că este vorba de nişte pericole publice pe care vreau să le controlez în totalitate.
  4. Învaţă-l să nu mănânce de pe jos sau de la oricine. Dacă faci asta te asigur că animalul tău va muri de moarte bună, nu datorită unor intenţii criminale. Lumea este rea, ştim cu toţii asta.
  5. Dacă nu-l duci la dresaj îţi recomand să-ţi sporeşti atenţia în momentele în care treci pe lângă un alt câine de talie mare. Dacă doi câini de 40 sau 50 de kilograme se încaieră s-ar putea să nu-i mai poţi despărţi decât cu parul, ori nu găseşti pari pe toate străzile pe unde treci tu.
  6. Dacă ştii că-i mai agresiv renunţă la ideea de a umbla cu el printre oameni sau pe lângă alţi câini. Este mai sănătos, crede-mă.
  7. Învaţă să fii atent la comportamentul pe care îl are atunci când treci pe lângă câini de talie mică. Urmăreşte şi corectează mereu. Nimic nu trebuie să fie la întâmplare.
  8. Când tocmai urmează să te intersectezi cu un Cesky Terrier sau cu un Pechinez mai bine te duci pe celălalt trotuar. Dacă eşti prea mândru să faci asta, dă-i înainte, nu mai contează că Amstafful tău va înghiţi un mic boţ de blană. Importantă-i bătălia, nu războiul, nu-i aşa? Totuşi, eu zic să te gândeşti bine.

Reguli pentru toţi proprietarii de câini

Fiţi responsabili. Unii câini par mai deştepţi decât stăpânii lor pentru că stăpânii au ales să fie iresponsabili. Nu câinele de companie trebuie să conducă într-o familie care l-a adoptat, el trebuie să se supună unor reguli deja existente. Dacă el va vedea că nu există reguli va face doar ceea ce doreşte el. Sunt mulţi câini, poate prea mulţi, care îşi duc stăpânii în lesă. Ai observat şi tu?

Repet pentru că este important, dacă îţi iubeşti câinele ar fi cazul să devii mai responsabil. Oamenii din jurul nostru nu sunt obligaţi să fie atenţi la ce fac câinii noştri. Ai câine? Fie că este mare, fie că este mic trebuie să stabileşti ce apucături are şi să încerci să i le corectezi. Dacă nu vrei să aplici nici o regulă, ia câinele şi du-te pe câmp, în pădure, unde vrei, şi acolo aveţi posibilitatea, şi tu şi patrupedul, să fiţi sută la sută liberi. Conştientizează că dacă ai decis să-ţi iei câine trebuie să-i dedici timp şi reguli speciale. Nu poţi să mergi la dentist cu pechinezul în buzunar, asta-i doar una dintre regulile la care trebuie să te supui, ca şi stăpân de animal de companie.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 63 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger