9 oct. 2021
  |   Nu sunt Comentarii

În nemernicia mea supremă, încerc totuși să mă împac cu mine

Cum să fac? Mă strădui. Mi-am călcat și pantaloni. Desigur, că nu port fuste. Câtă logică. Acum mi-e rău. Și umbrela să futu. Salteaua parcă-i proastă, se ocoși cumva, cinci ani, parcă, trecură, șlapii parcă-s bolnavi. Tastele parcă scriu singure. Femeia aia parcă s-o dilit. E patru ceasul.

Cum să faci ceva din obligație, să te supui unui supliciu pentru că vrei ca viața asta să-ți fie mai faină? Viața e faină prin definiție. Nu trebuie să faci ceva ca ea să devină mai faină. Cum să spui că trei de e un mare nu patru de.?

Oamenii se cred supremi. Ai observat? Se ignoră unii pe alții crezând că supremația lor e mai divină decât a altora. Îmi plac orele mici, din noapte. Sunt suave. Au un ceva coleric și liniștit totodată. Nu vrea să ploaie? Mi-am promis că plec când ploaie.

Da, în nemernicia mea supremă, am încercat. Am fost testat. Cerut, crezut că sunt cretinoid. Îmi scriu părerea. Cezar mă cercetează. Doi morți și trei tâmpite, atât văd eu la moartea unui eu, de-al meu. Desigur, o să spui că m-am dilit.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.