5 iun. 2021
  |   Nu sunt Comentarii

În seara asta am decis să-mi iau rămas bun de la o locație!

Mergeam, îmi făcea plăcere. Mi-am făcut prieteni. Cu care aveam ce să povestesc. Mă îmbogățeau. Dar, dar, există personaje în zona aia care mă dezgustă. Care confundă limba română cu aritmetica. Care mi-au lăsat mereu un gust amar în gură și nu pentru că am încercat să gust, ci pentru că eu nu am înțeles niciodată limbajul focilor.

E vorba de o locație , un birt, o terasă, o biserică – cum îi spuneam eu. Cu unii, m-am înțeles. Fain și rămân prezenți în agenda mea telefonică. Alții m-au dezamăgit. Rău. Am băut și eu multă bere la biserica aia, dar niciodată nu mi-am băut mințile. NICIODATĂ. La gura care îmi dădea amețeli de cap, fugeam, nu chiar, dar dispăream.

Românul a ajuns să-și bea mințile, să-și caute masca, să cânte ”iubesc lubenița”, românul tranzacționează, chiar dacă Vaticanul aproape că e în Alaska.

Recunosc, acea locație mi-a servit material pentru un roman cu trei volume. Dar nu mai pot, nu mai suport prostia. Poate că sunt eu prost, poate nu înțeleg eu, deci mă retrag. O să încerc să-mi construiesc un dulap cu ”prostii de la biserică”.

Pentru cei care se știu, îmi ridic pălăria și mă înclin. Vă vreau în viața mea și vă aștept auditiv. Vizual, acolo, nu mai sunt. De fapt, cred, cu tărie, că am adus un plus. Plus de… Te prinzi tu.

Salutare, biserică, salutare, tuturor, indiferent cum vă simțiți. Mă înclin, nu pentru că considerați voi, ci din respect, că sunteți bătrâni, proști, ratați, stresați, frustrați că nu vă bagă nimeni în seamă. Baftă și miracole, tuturor! Eu mă mut în Cuveit.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.