20 mart. 2018
  |   Nu sunt Comentarii

Asta înseamnă să mori, Andrei Gheorghe!

Toată noaptea m-am amuzat cu diverși de la iUmor. Cheloo e mult mai bărbat decât toți bărbații din sala aia. Oricâți ar apărea pe scenă, oricâți copii de Bendeac ar apărea în juriu. E fain și Bendeac. Câteodată, cu toată ahtiala lui după femei. Și Delia. Adică și Delia e faină câteodată. Câteodată. Mai ales când nu are boia de ardei iute pe față și sclipici. Mult, mult, mult sclipici. Rămas de la diverse concerte în care cântă ceva ce nici ea nu înțelege.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc acum. Aici. Ai văzut filmul regizat de Mălăele, Nunta Mută? Nu l-ai văzut?

Păi a murit și Andrei Gheorghe și cred că o anumită melodie din filmul lui Mălăele a fost făcută special pentru ultimul traseu al lui Andrei Gheorghe.

Am stat treaz toată noaptea uitându-mă pe laptop la diverși măscărici. Dar m-au invadat la un moment dat mesajele cu Andrei. Cu Gheorghe ăla care a făcut o emisiune care se numea 13-14. Îl știam pe tip. Un nebun născut prea târziu pentru secolul ăsta.

Nu l-am plăcut neapărat pă Gheo de la radio. Că era arogant, mult prea arogant. Ca și mine, ca și Cheloo. Și eu sunt arogant și o recunosc.

Dar nici nu l-am displăcut. Pentru că a fost un tip dăștept. Și a stat ferm pe poziție ori de câte ori a fost atacat. Andrei Gheorghe rămâne în mintea mea ca un fel de manual de jurnalism. Am făcut și eu radio și teatru și ceva dicție mi-o mai rămas. Îl plăceam pe omul ăsta când spunea mama, tu, eu, voi, ceilalți. Îmi plăcea când vorbea, că chiar vorbea. Și nu te ierta dacă nu vorbeai românește. Românește!

Dar asta e. Toți murim. După cumva și eu voi muri. Și tu. Și el și toți ceilalți. Și vor veni alții. Și alții. Și tot așa. Și chiar după un sfârșit de lume va fii din nou viață.

Andrei, nu te-am plăcut, chiar mă enervai, dar acum îmi pare rău că nu te mai aud, pe ici, pe colo. Cumva începusem să mă obișnuiesc cu tine. Și învățam câte ceva de la tine. Că nu ai trăit câțiva ani aiurea în fața mea.

Da, știu, și Bârgău o spus, de ce pizda mă-sii n-o murit Iliescu înaintea ta. Și Cotabiță mai trăiește. Ca să știi. Și mama care nu de mult a împlinit 87 de ani. Dar tu? Tâmpitule, dement care ai fost, unde dracu’ ai vrut tu să te duci la 56 de ani?

Te-ai plictisit, știu. A început să te obosească lumea asta de căcat. Mno bine. Fie cum ai vrut sau cum s-a vrut. Ne auzim într-o altă lume, Gheorghe și Andrei nebun fain ce-ai fost. Ne vedem când ne întâlnim.

Tâmpitule, chiar acum când aproape că avem și noi o Catedrală a Furtului Neamului mare și frumoasă și aproape gata?!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.