13 sept. 2017
  |   Nu sunt Comentarii

Interpretologia infantilă și să cumva

Am un prieten nou. Pe facebook. Numa’ zic. Paul Gabor, da, e de-al nostru. Adică românaș. Acum se desfășoară prin Spania. Dar nu despre asta vroiam să vorbesc. Paul e mai inteligent uneori. Uneori. Și eu am apreciat asta ca fiind un bun motiv să-l întreb dacă vede ceva la o fotografie de-a mea. A zis bine, mă uit. S-a uitat și mi-a zis ”Nu mă pricep foarte tare la fotografie, nici nu mi s-a cerut foarte des să-mi dau cu părerea. Dar cred că a venit timpul peste casa aia și s-a oprit acolo să se odihnească. E prima senzație pe care mi-a dat-o cadrul.”

Da, mulțumesc, culmea e că satul se numește Peștera, iar satul e în liniștea Apusenilor, am zis io. Iar Paul s-a înverșunat. ”Dacă te ajută cu ceva, pot să iau fotografia și să le cer amicilor din listă o părere, o primă senzație a fiecăruia.”

De ce nu, am zis, hai să vedem cum e să vezi o fotografie. Și-a fost mișto. Mi-am făcut prieteni faini. Noi. Cu care ador să vorbesc. Dar am observat și cum e să te privești printr-o fotografie. Hai să vedem cum e să fii interpret de fotografii.

Precizez că toate comentariile au fost postate pe feisbuc, fix pe pagina lui Paul Gabor. Am ascuns numele comentatorilor, dar părerile sunt mot a mot, am scos doar emoticoanele. Eu scriu cu diacritice. N-am intervenit nici în cazul ăsta. Hai să ne interpretăm. Să vedem prima dată fotografia.

  • Casa bantuita de amintiri
  • Disperare
  • România acum
  • Culmea, și pe mine mă duce cu gândul la ce-am trăit și parcă și la ce-am visat să trăiesc dar nu s-a întâmplat. E foarte ciudat, dar ce-mi vine mie-n minte n-are nici cea mai mică legătură cu căsuța asta părăsită, în sine.
  • din universul tarkovskian
  • Îi spuneam ieri lui Traian că prima imagine care-mi apãruse e a timpului care a venit să se odihnească acolo, în casa aia din Apuseni.
  • Timpul si omul la hodina-n Apuseni
  • Casa bunicilor! Copilaria traita in vacante in micul cătun in care locuiau! Deh! Sunt mai optimist din fire!
  • Abandonare, decadere, singuratate
  • Persoane dragi pierdute,trecerea ireversibilă a timpului.Dar și sentimentul că dac-aș avea bucata aceea de pământ și bani,aș reînvia locul.
  • Mie mi se face dor de bunica-mea..
  • crâmpei ascuns dintr-un noi
  • România de alta data cu parfum de trecut și viață liberă de haiduc.
  • Prima senzatie e de intamplari infricosatoare, violenta…Apoi de dor de mine, de liniste si dorinta de a reinvia casuta…
  • Imaginea unui prezent mohorât sau trist nu mă pot hotărî, însă nu mă pot opri sa mă întreb cum era atunci când casa era locuita, când cerul era albastru, copacii verzi….Era veselie și viață?
  • Definește simplu relația nemuritoare dintre teluric și celest. Sau cum veșnicia s-a născut la țară, pe un petic de pământ uitat de lume.
  • Cultule!
  • O fotografie faină despre un loc plin de tristețe!
  • I see no tristețe, only joy and a friendly beautiful light.
  • Timpuri plecate…cu tot cu oamenii lor frumosi…
  • Mie nu imi spune nimic!
    Nu orice cocioaba are o poveste interesantă .
    A fost iubită sau nu,oricum cei care au construit o nu o mai pot iubi.
  • Vii sunt doar bradul și lumina. După unghiurile umbrei și dacă presupun casa cu fața către est (ca mormintele) ar fi un răsărit care încearcă să dea un pic de căldură locului pe care l-au părăsit oamenii și vara. Bradul renunță la semeția sa din respec.
  • Este o imagine de aur. Descrie unul din acele locuri pe care doar cei norocosi le detin si cei intregi la minte le lasa asa cum sunt, in speranta ca atunci cand thnologia ne va inghiti, va mai exista un loc unde poti sa te intorci la realitate.
  • Acum doar fotografii talentați mai fac poze alb-negru,poza este bine făcută!
  • .. lacrimi…
  • Un pic prea prelucrata. Pare un grajd nu o casa, in jur nu e nimic wow (oricum nu mi se pare buna incadrarea) si nu-mi transmite nimic, vad doar mizeria si, poate, lenea/neputinta proprietarului.
  • Apocaliptica
  • Restart, s-o luăm de la capăt…poate reuşim mai bine!
  • Un amurg dupa o zi caniculară. Un loc in care as poposi sa fumez o țigară si sa ma odihnesc o clipă.
  • Pura coincidență sau nu, acum vreo 2 săptămâni am văzut cu ochiul liber ceva izbitor de asemănător. Urma să fac o „ședință” foto acolo. Mi-ar fi plăcut, însă mânuitorul aparatului foto a spus că nu se potrivește atitudinii mele. Deeeh… Eu mă scălămbăi.
  • Mie imi vine sa fac un calcul ca sa stiu cam cat e necesar sa renovez cabana. E bun un refugiu pe munte …
  • Îmi dă senzația de realitate ca și cum m-aș uita pe fereastră! Mi se pare tulburătoare și nu exagerez! Asta simt pe măsură ce o privesc. Umbrele alea dau viață imaginii, pare mișcare.
  • Singurătate, tristețe, frică!
  • Îmi confirmă că nu-mi place deloc la țară, dacă am buda în curte și trebuie să mă spăl la lighean.
  • Daca e fotografie, e pacat de ea -a fost atat de prelucrata ca a ajuns sa semene cu o pictura. Daca e pictura, cred ca pictorul este batran -chiar daca e tanar, probabil se simte deja intr-atat de obosit de toate. Ruina, singuratate, ratare, totul aluneca si se prabuseste de jos in sus, ceeace imi pare cumplit de lipsit de speranta, chiar daca acoperisul inca priveste spre cer.
  • Dezintegrare si reintrare in circuitul natural..
  • Strigăt. Durere.
  • Teama .
  • Mie mi.a fugit gandul la moara cu noroc a lui Slavici.Tot ce tine de trecut,imi aduce in prezent amintiri.Imaginea e dovada ca noi coexistam cu trecutul,fie ca ne place sau nu.Dar ,de ce?
  • Pustiu,goliciune, tristete, furtună.
  • Imi inspira o Romanie praduita de lichelele si pramatiile ce se afla actualmente la butoane!!!
  • Dezolare!
  • Senzatia de profunzime. Si că mai e ceva în spate de descoperit.
  • Dar nu e o moarte ca toate morțile… e din aia de parcă nici amintirea nu mai rămâne… E cumplit sentimentul pe care îl transmite poza asta.
  • parca ar fi casa copilariei mele, in acel catun ascuns sub o poala de deal. era o liniste care-ti spargea timpanele… mi-e dor de patul infipt direct in podea, de invelitoarele scortoase. de soba veche, pe care sfaraiau scovergi. mi-e dor.
  • Prelucrata sau nu am doar un cuvant : BRrrrrr!!!!
  • Vad o batranica trista, sta si asteapta sa-i calce cineva pragul…
  • Casa aia a avut viata in ea la un moment dat. De-aia nu pot sa simt decat nostalgie si amintiri dragi.
  • Asa da
  • Frig, saracie, truda. Am crscut la tara, poza atat este o poza sau un artefact de muzeu.
  • Pustiu. Abandon. Uitare. Un loc la care nu mai vine nimeni
  • Doar liniște.
  • Natura in umbre, simplitate in natura, oaza de liniste si introspectie, intoarcere la radacini, putin material dar mult emotional, trait nu doar respirat…cam asta mi-a indus imaginea. Nah, m-am proiectat.
  • Interesant bradul care se degajeaza de intreg,imbratisand parca casa si totusi atingand cerul.
  • „Fără Internet viața e pustiu”.
  • E un grajd parasit nu e o casa! Varianta romaneasca a lui Dali- Permanenta timpului
  • in principiu e o chestie de lemn, si i se poate da alta destinatie in afara de grajd, dupa oarece customizari.
  • Lemne pt. iarna?
  • Lemne pt ce vrei tu, pt mine lemn = material de constructie
  • ummm mie imi lasa „senzatia” (se fapt ii zice altfel da nu intram in detalii) de ceva vechi, stricat, abandonat. Si m-ar face, (transpunandu-ma in peisaj) sa dau 1-2 ture de casa, sa privesc natura din jur, sa ma intreb daca as putea locui acolo, si sa vad care-s cei mai potriviti copaci si cat de departe ar fi acei copaci sa repar casa aia si s-o fac pentru mine. Si ma rog, eventualii vizitatori
  • prima data am oftat, apoi a scris in creieri: irreparabile tempus
  • Arată ca si România actual
  • O poveste care mai e vie doar în amintiri.

Bine. Acum să ne esplicăm. Casa aceea nu e o casă, e un grajd, nu e părăsit, acolo erau animale la momentul când eu am tras cadrele, respectiv, oi, nu e un sat părăsit, nu vorbim de ateliere de fotografie numite mai modern workshopuri. În fine, am făcut color, am transformat în monocrom și am făcut să dispară un cablu de curent electric. Transformare. La asta nu v-ați gândit, că avea sau nu avea curent electric. Așa ne vedem lumea în care trăim. Atât.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.