11 feb. 2016
  |   1 Comentariu

Întotdeauna îmi rămâne ceva în suflet, în amintire

Întotdeauna mă întorc acasă cu ceva în plus, o amintire, un gând pe care abia l-am cunoscut, o gură bună de aer proaspăt, un sentiment suplimentar de fericire, un simț nou experimentat, o dorință, o promisiune, o frunză care a intrat pe furiș în rucsac alături de …

Întotdeauna plec cu plăcere, grăbit să experimentez noi rațiuni, dornic să simt libertatea absolută, dispus să mă pierd printre oameni sau de oameni, cu puteri nebănuite, fericit că mă voi juca din nou cu zoom-ul ochilor, bucuros că voi putea asculta din nou tăcerea gândurilor și că voi putea cuprinde universul cu brațele.

Iubesc cele două mâini care se strâng una pe alta din dorința de a stăpâni universul și spațiul. Iubesc chipurile estompate sau cu mare finețe desenate de creator sau cele frumos sculptate de ani.

Iubesc sărutul discret și nevinovat al puștanilor de pe stradă. Iubesc mândria vulturilor care domină lumea din înaltul cerului. Iubesc eleganța care așteaptă să fie descoperită. Iubesc privirea care încremenește sau exaltează privitorul.

Iubesc depărtarea, linia orizontului, discreția pădurii, frunza care se prăvălește în tăcere, inconștientă, dispusă să devină pat pentru un suflet sau pentru laba vreunui animal rătăcit.

Iubesc ploaia, ninsoarea, soarele, conversația copacilor tăcuți, iubirea dintre crengi, trilurile neînțelese ale păsărilor, aburul care iese odată cu răsuflarea în dimineți cărora le dau chiar eu deșteptarea.

Iubesc călătoria spre nimic, amintirea scrisă cu raze de lumină sau cu umbre care te însoțesc la tot pasul. Iubesc poveștile despre plăcerea de a fi tu, iubesc misterul, neprevăzutul, timiditatea, emoția, dar și stăpânirea de sine, atitudinea.

Iubesc urâtul transformat în frumos. Iubesc modernul la fel cum îl iubesc pe clasic. Iubesc culoarea dar și nonculoarea. Iubesc discreția, gestul teatral, iubesc linia melodică a formelor indiscrete sau care doar se întrevăd…

Iubesc furtuna și liniștea de dinaintea ei. Iubesc semeția și forța munților, valul înspumat, cristalinul apei, zbuciumul cascadelor, mlădierea firelor de iarbă sau de păr, perdeaua din fulgi pufoși și reci, zgomotul de pe folia cortului.

Din aceste motive iubesc eu fotografia…

Un răspuns la Întotdeauna îmi rămâne ceva în suflet, în amintire

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.