11 Aug 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Între suferințe și angoase, oficial ne dăm perfecți

Nu ne întâlnim și coalizăm unii cu alții la întâmplare. Și nu se întâmplă asta din cauză că un anumit dumnezeu are programată această acțiune. Se întâmplă pentru că noi, mai devreme sau mai târziu, începem să rezonăm cu anumite persoane, în diverse stări de spirit, la bine sau la greu, când emanăm fericire prin toți porii sau când suntem copleșiți de un trecut apăsător.

Unii mi-au spus că am probleme existențiale sau că am înșelat încredere doar pentru că nu am răspuns la un telefon. Ce să-ți povestesc?! Probleme de existență avem toți, indiferent câți bani am avea sau pe ce scară socială ne-am afla, diferența o face starea de spirit în care ne aflăm când alegem să-i criticăm pe alții pe motiv că nu vor să fie la nivelul altora.

Lungul nasului oricine și-l poate vedea, trebuie doar să te uiți atent și în direcția potrivită, nimic complicat. Iar dacă vezi pete pe el ar fi bine să te uiți mai atent, s-ar putea să fie vorba de niște pete de lavabil sau poate de niște pistrui, nu te apuca de râcâit cu peria de sârmă până nu ești sigur că merge și cu un burete de spălat vase.

Revin la cei pe care-i întâlnim în viață. Nu-l întâlnim pe ixulescu pentru că așa a vrut un dumnezeu așezat pe nori, ci pentru că în direcția aia ne-am dus, pentru că am început să rezonăm cu un individ ca el, ca ea, depinde ce purtăm.

De curând m-am intersectat cu un individ care, în general, banii îl cam enervează. Pe mine banii încă nu mă scot din sărite, dar nici nu-mi dau mari bătăi de cap. Un leu, doi, tot îl fac, fie măcar și să-mi plătesc dările la compania de tutun, că dacă-s prost, prost să fiu până la capăt. M-a salutat fără să fac eu vreun gest în direcția asta. Nu știu dacă a fost bine sau rău, depinde din ce tabără privești.

Și respectivul a început să-mi povestească despre cât de bine o duce și mai ales despre sumele mari de bani pe care le face. Nimic altceva, Bine și Bani. Rău nu este să faci bani, problema-i ce faci cu ei, că dacă singurul tău scop în viață-i să înfuleci, să dormi în paturi moi și să mergi la slujbă, atunci pentru tine viața-i un mare Păcat, nu ancestral, ci pământesc.

Poți îmbătrâni alături de cineva doar dacă înțelegi că iertările și respectul reciproc sunt acțiuni care vindecă, ura și încrâncenarea duc într-o singură direcție, boală sufletească, singurătate, abandon de sine.

Adeseori alergăm după dovezi de iubire, după asemănări cu alți oameni cu care am vrea să ne asociem sau chiar să ne petrecem restul vieții, iar în căutările noastre ratăm șanse și momente tocmai pentru că nu suntem atenți la simplitatea lucrurilor, pentru că avem impresia că ceea ce căutăm trebuie să fie neapărat complicat.

Ar trebui să iertăm mai mult, dacă vrem să fim la rândul nostru iertați, ar trebui să nu lovim în ceva ce oricum suntem conștienți că nu-i perfecțiunea întruchipată, că doar cuvântul perfect nu relevă neapărat perfecțiunea, care de fapt nu cred că există.

Uneori acceptăm atât de greu persoane noi în viața noastră, însă atât de ușor le abandonăm atunci când apar imperfecțiunile. Urlăm de bucurie la fel de tare cum urlăm de durere, dar nu ne pasă, considerăm că viața-i nedreaptă, nu noi suntem predispuși greșelilor.

Catalogăm aproape tot ce vor unii să fie interzis ca fiind păcate capitale. Trecem foarte repede de la extaz la agonie și de la iubire la ură. În drumul nostru spre o bunăstare falsă, spre o subjugare a sufletului mai mult sau mai puțin conștientă, lăsăm urme adânci în sufletele celor alături de care alegem să călătorim pentru o vreme spre același țel, nepăsându-ne, mai apoi, de catastrofa lăsată în urmă. Mergem mereu doar înainte dar de multe ori ne trezim că de fapt nu am înaintat de loc, că ne învârtim în cerc. Trecutul a devenit mai important decât prezentul sau viitorul.

Să iubești nu prea mai înseamnă SĂ IUBEȘTI, ci doar să dorești un lucru anume, să te simți alături de cineva doar pentru că așa impun standardele vremurilor, să spui fără să simți, să fii fals, să remodelezi oameni în numele unei iubiri virtuale, cosmetizată atât de mult de cei mai bine plătiți hollywoodieni ai tuturor timpurilor.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.

Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 51 de abonați

Artă vizuală

aparate foto

Despre fotografie
Foto Blogger