8 iun. 2013
  |   16 Comentarii

Jucaria din piata de vechituri

Azi am fost in piata de vechituri, nu-i mare lucru insa uneori e intelept. Multi oameni trec pe acolo si eu chiar obisnuiesc sa cotrobai destul de des printre lucrurile oamenilor, pentru ca adeseori am gasit ceva ce cuiva nu-i mai trebuia in timp eu cautam in alte locuri dupa acel lucru de capiam. Unora le este rusine sa mearga acolo, altora le este lene sau cred ca acolo se duc doar oamenii saraci. Cu lenea poate ca sunt de acord, cateodata, dar cu ideea ca piata de vechituri se organizeaza doar pentru saraci nu sunt linistit.

Am fost de curand in Austria, in orasul Graz, am stat o saptamana, de sambata pana vinerea, prin urmare am prins doua dimineti de sambata si una de duminica. Prietenii mei m-au invitat sa merg la pietele de vechituri, acolo sunt doua, foarte mari. Am mers bucuros si chiar am ramas impresionat de cateva lucruri.

Spre exemplu, austriacul nu se jeneaza sa merga la vechituri, chiar daca are bani suficienti astfel incat sa duca un trai decent. Apoi, cu obiecte vechi sau noi se afiseaza in piete chiar si persoanele care traiesc din venituri impozabile si chiar destul de mari, hotarasc ca e mai bine sa vanda lucrurile vechi de prin casa, mai ales cele care nu le mai trebuiesc si care uneori ocupa foarta mult spatiu. Nu cer multi bani pe ele tocmai pentru a putea sa le vanda rapid. Cu juma’ de euro poti sa-ti cumperi ceva, orice. Cu 1 euro mi-am cumparat o agenda digitala Casio SF-4980ER Digital Diary 256KB, foarte putin folosita si in perfecta stare, obiect pe care il poti cumpara de pe internet doar la pret de circa 20 de euro. Sunt convins ca un roman ar fi cerut pe ea cel putin 5 euro.

Azi nu am cautat ceva anume. Ba da, am uitat, biciclete ieftine si bune, asta am cautat in mod special. Am gasit ceva interesant, insa la pret destul de mare, usor negociabil. Am o bicicleta, dar s-a invechit atat de tare incat imi este frica sa ma mai sui pe ea, si a devenit si urata rau, vorba unuia din piata, care ii spunea lu’ altul ca un nu stiu care tip e prost si in fotografii si ca ar fi bine sa nu povesteasca cu el. Am ras si eu, evident, pe langa multi altii. Ma rog, am mers mai departe, nu ma dusesem la piata sa caut fotografii cu prosti, desi iti mai descretesti si fruntea cateodata daca vizitezi pietele cu obiecte vechi.

Impozit pe profitul din vechituri

Ce ma ingrijoreaza pe mine este ca in tara asta mare si frumoasa este posibil sa vina o vreme in care alesilor patriei le vine ideea sa faca o lege prin care sa impoziteze aia doi, trei lei pe care ii faci atunci cand iti vinzi un obiect vechi din casa. Adica ceva de genul: am un set de furculite care arata destul de bine dar constat ca nu le-am folosit niciodata, prin urmare nu le arunc, poate are nevoie cineva de ele, ma duc la piata si cer 10 lei, din care statul imi ia impozit. Mai bine tac, cine stie cine citeste si eu ii dau idei pentru care poporul este indreptatit sa ma impuste.

Chiar si carti vechi poti gasi, la 2-3 lei, pe care unii chiar le cauta. Spre exemplu astazi m-am intalnit cu un prieten care tocmai isi cumparase o carte despre istoria metalurgiei din jurul Hunedoarei. M-am oprit cu el si rasfoiam cartea cu pricina. In acel timp, o fetiscana naravasa rau ii arunca prietenului meu vorbele astea: iar iti cumperi carti, ma? Ce-o fi rau in asta? E chiar bine ca-si mai cumpara lumea carti de citit cu foi si coperti, asa poate nu ne indobitocim de tot in fata tembelizorului.

Eu nu mi-am cumparat carti, desi m-am uitat dupa ceva interesant, dar n-am gasit. In schimb mi-am cumparat doua filme si un joc pentru calculator. In pauzele de lucru mai obisnuiesc sa imi relaxez ochii si mintea cu un film sau cu un joc. Pasionat fiind de masini si masinute mi-am achizitionat si un tir, cu tot cu remorca, nu foarte vechi, pe care nu prea il gasesti in pietele de masini. Capul tractor este in stil american, cu bot de caine. Pretul tirului: 10 lei, cu tot cu punga pentru transportat acasa, ca e o jucarie, doar nu credeati ca este unul in marime naturala? Frumos obiect, un tir care chipurile ar fi incarcat cu lazi de bere marca Bitburger. L-am spalat si parcat direct pe biroul meu de la slujba. I-am facut si poza, sa ma laud pe blog.

Deci, sfatul meu este sa duceti vechiturile care nu va mai trebuie la piata, altcuiva s-ar putea sa-i trebuiasca, in plus, da o raita si pe la altii, poate gasesti un surub care iti lipseste de la baie. Nu va fie rusine, la alte popoare aceasta activitate a devenit o pasiune, nu neaparat o necesitate.

O postare dedicata si rubricii Happy Weekend! – Ediţia 22.

16 Răspunsuri la Jucaria din piata de vechituri

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger