8 iun. 2013
  |   16 Comentarii

Jucaria din piata de vechituri

Azi am fost in piata de vechituri, nu-i mare lucru insa uneori e intelept. Multi oameni trec pe acolo si eu chiar obisnuiesc sa cotrobai destul de des printre lucrurile oamenilor, pentru ca adeseori am gasit ceva ce cuiva nu-i mai trebuia in timp eu cautam in alte locuri dupa acel lucru de capiam. Unora le este rusine sa mearga acolo, altora le este lene sau cred ca acolo se duc doar oamenii saraci. Cu lenea poate ca sunt de acord, cateodata, dar cu ideea ca piata de vechituri se organizeaza doar pentru saraci nu sunt linistit.

Am fost de curand in Austria, in orasul Graz, am stat o saptamana, de sambata pana vinerea, prin urmare am prins doua dimineti de sambata si una de duminica. Prietenii mei m-au invitat sa merg la pietele de vechituri, acolo sunt doua, foarte mari. Am mers bucuros si chiar am ramas impresionat de cateva lucruri.

Spre exemplu, austriacul nu se jeneaza sa merga la vechituri, chiar daca are bani suficienti astfel incat sa duca un trai decent. Apoi, cu obiecte vechi sau noi se afiseaza in piete chiar si persoanele care traiesc din venituri impozabile si chiar destul de mari, hotarasc ca e mai bine sa vanda lucrurile vechi de prin casa, mai ales cele care nu le mai trebuiesc si care uneori ocupa foarta mult spatiu. Nu cer multi bani pe ele tocmai pentru a putea sa le vanda rapid. Cu juma’ de euro poti sa-ti cumperi ceva, orice. Cu 1 euro mi-am cumparat o agenda digitala Casio SF-4980ER Digital Diary 256KB, foarte putin folosita si in perfecta stare, obiect pe care il poti cumpara de pe internet doar la pret de circa 20 de euro. Sunt convins ca un roman ar fi cerut pe ea cel putin 5 euro.

Azi nu am cautat ceva anume. Ba da, am uitat, biciclete ieftine si bune, asta am cautat in mod special. Am gasit ceva interesant, insa la pret destul de mare, usor negociabil. Am o bicicleta, dar s-a invechit atat de tare incat imi este frica sa ma mai sui pe ea, si a devenit si urata rau, vorba unuia din piata, care ii spunea lu’ altul ca un nu stiu care tip e prost si in fotografii si ca ar fi bine sa nu povesteasca cu el. Am ras si eu, evident, pe langa multi altii. Ma rog, am mers mai departe, nu ma dusesem la piata sa caut fotografii cu prosti, desi iti mai descretesti si fruntea cateodata daca vizitezi pietele cu obiecte vechi.

Impozit pe profitul din vechituri

Ce ma ingrijoreaza pe mine este ca in tara asta mare si frumoasa este posibil sa vina o vreme in care alesilor patriei le vine ideea sa faca o lege prin care sa impoziteze aia doi, trei lei pe care ii faci atunci cand iti vinzi un obiect vechi din casa. Adica ceva de genul: am un set de furculite care arata destul de bine dar constat ca nu le-am folosit niciodata, prin urmare nu le arunc, poate are nevoie cineva de ele, ma duc la piata si cer 10 lei, din care statul imi ia impozit. Mai bine tac, cine stie cine citeste si eu ii dau idei pentru care poporul este indreptatit sa ma impuste.

Chiar si carti vechi poti gasi, la 2-3 lei, pe care unii chiar le cauta. Spre exemplu astazi m-am intalnit cu un prieten care tocmai isi cumparase o carte despre istoria metalurgiei din jurul Hunedoarei. M-am oprit cu el si rasfoiam cartea cu pricina. In acel timp, o fetiscana naravasa rau ii arunca prietenului meu vorbele astea: iar iti cumperi carti, ma? Ce-o fi rau in asta? E chiar bine ca-si mai cumpara lumea carti de citit cu foi si coperti, asa poate nu ne indobitocim de tot in fata tembelizorului.

Eu nu mi-am cumparat carti, desi m-am uitat dupa ceva interesant, dar n-am gasit. In schimb mi-am cumparat doua filme si un joc pentru calculator. In pauzele de lucru mai obisnuiesc sa imi relaxez ochii si mintea cu un film sau cu un joc. Pasionat fiind de masini si masinute mi-am achizitionat si un tir, cu tot cu remorca, nu foarte vechi, pe care nu prea il gasesti in pietele de masini. Capul tractor este in stil american, cu bot de caine. Pretul tirului: 10 lei, cu tot cu punga pentru transportat acasa, ca e o jucarie, doar nu credeati ca este unul in marime naturala? Frumos obiect, un tir care chipurile ar fi incarcat cu lazi de bere marca Bitburger. L-am spalat si parcat direct pe biroul meu de la slujba. I-am facut si poza, sa ma laud pe blog.

Deci, sfatul meu este sa duceti vechiturile care nu va mai trebuie la piata, altcuiva s-ar putea sa-i trebuiasca, in plus, da o raita si pe la altii, poate gasesti un surub care iti lipseste de la baie. Nu va fie rusine, la alte popoare aceasta activitate a devenit o pasiune, nu neaparat o necesitate.

O postare dedicata si rubricii Happy Weekend! – Ediţia 22.

16 Răspunsuri la Jucaria din piata de vechituri

  • Marco Polo spune:

    a. Şi mie îmi place să merg la Piaţa de Vechituri.Adică la…”talcioc”.
    b. Acum 20 de ani aveam şi eu o agendă CASIO cvasi-identică, de care eram tare mândru.Apoi am constatat că trebuia să cumpăr periodic câte 3 baterii CR 2032, cam scumpe pentru mine…Agenda s-a stricat după vreo doi ani de „foială” prin întreruperea legăturilor (traseelor) electrice din panglica cu 20 de traiecte dintre capac şi corpul agendei.
    Am avut răbdarea să le înlocuiesc cu sârmă subţire, lipită cu cositor sub lupă (40 de lipituri !) …A mai mers vreo doi ani…după care m-am enervat şi am aruncat-o la gunoi…
    c. Cred că agendele electronice pot fi înlocuite cu succes de telefoanele mobile mai sofisticate care au în meniu şi rubrică de „TO DO”.
    Numai bine, şi utilizare plăcută a obiectului achiziţionat !

    • Uries spune:

      Amuzanta povestea agendei tale digitale… Si eu am o poveste aproape identica cu a ta, pentru ca am mai avut un astfel de obiect. Ai dreptate, telefoanele mobile stiu sa faca multe, mai ales un Samsung S2. Totusi, sunt produse vechi care uneori inca isi gasesc utilitate. Multumesc pentru urari.

      O zi frumoasa si sa ne citim cu bine…. 🙂

  • elly weiss spune:

    In primul rand, bun venit la Happy Weekend!
    Nu ocolesc niciodata astfel de locuri. Am fost de cateva ori, sperand sa gasesc cate ceva interesant. Nu s-a prea intamplat dar sa stii ca mai umblu prin alte locuri cu vechituri: anticariate si second-hand-uri. Am gasit carti bune in acele locuri si am gasit unele articole vestimentare foarte frumoase si, desigur ,de foarte buna calitate. Lucruri care nu se gasesc in magazine.
    Na, ca azi m-am ales de la tine si cu o interesanta expresie: „prost si in fotografii”. Pe care n-o stiam. :))
    Dragut camionul si cred ca daca as fi baiat mi-ar placea si mai mult 🙂
    Aia cu impozitul o trecem sub tacere. Sper sa nu se auda 😉 Am retinut sfatul dar eu adun vechituri :))

    Happy Weekend!

    • Uries spune:

      Elly, si eu vizitez anticariate si alte locuri unde gasesti lucruri vechi si de foarte multe ori am gasit lucruri interesante. Anumite obiecte iti pot spune cate ceva despre personalitatea vechiului proprietar. Legat de expresia „prost si in fotografii” ai verde sa o folosesti, dar nu abuza decat doar cand simti ca repertoriul tau este in dificultate. 🙂 Ne mai citim.

      Numai bine si Happy Weekend!

  • Spunsieu spune:

    Ai dreptate, rascolitul dupa obiecte vechi poate fi o pasiune. Imi place tirul tau ca si la noi in casa e depozit de masinute.

    • Uries spune:

      Am hotarat ca sambata viitoare sa-mi mai cumpar unul, poate chiar doua… 🙂 Mai da si la altii din depozitul tau. 🙂 Inca ceva, am incercat sa-ti las un comentariu pe pagina cu HW, nu exista optiunea de a posta cu nume si link, poti sa rezolvi asta, nu de alta dar chiar am vazut articole interesante la tine si mi-ar placea sa-ti las si parerea mea? Toate cele bune.

  • Liviu Bimbea spune:

    Să ai o noapte liniştită. Io nu caut pieţele de vechituri. Lucrurile ce nu-mi trebuiesc le dau pe gratis lăsându-le la loc vizibil lângă un container pentru a nu strica nici peisajul urbanistic.

  • Tina spune:

    Aici, in Anglia sunt peste tot piete de vechituri, unde poti gasi si multe lucruri noi, ambalate si nefolosite si le ei aproape pe degeaba. Pentru mine e o relaxare sa ma plimb acolo, nu prea cumpar cine stie ce – o carte care imi sare in ochi, casti, webcam-uri (am luat vreo 4 si le-am facut si cadou, erau noi noute) si chestii din astea. Jucarii sunt cate vrei si alte nimicuri care cum ai zis si tu cateodata nu le gasesti in alta parte sau sunt prea scumpe. Sotul si-a luat tot felul de scule.
    Da in Romania nu am auzit de astfel de piete. Pe unde se organizeaza?

    • Uries spune:

      Tina, lumea ar trebui sa nu mai stocheze munti de obiecte care nu le mai sunt de folos. In plus, nu ar trebui sa cumparam tot felul de obiecte care dupa cateva ore devin doar decor. In orasul in care locuiesc eu piata de vechituri este amplasata pe locul unde a existat candva un patinoar unde mi-am petrecut o parte din copilarie. Frumoase vremuri. Numai bine.

  • Zina spune:

    Nu mai merg in pietele de vechituri bucurestene de cand sotul meu a intrat in vorba cu un nene care vindea fel de fel de lucruri. Acela a marturisit ca le culege de prin tomberoane, le spala , le lustruieste sau le vopseste, apoi le vinde.
    Am vazut insa targuri de vechituri sau de obiecte ce nu le mai trebuie proprietarilor, chiar daca nu sunt vechi, la Viena si la Barcelona. Erau destule obiecte inutile sau decolorate, scorojite sau incomplete, dar erau si lucruri grozave, la preturi modice. Spre exemplu, un set de sase paharute de lichior cu picior, absolut intacte, era 3 euro, in timp ce la magazine, la noi trei euro ar costa numai unul. Nu l-am luat, ne-a fost teama sa nu sparga la transport, dar acum imi pare rau. Am gasit insa si o garnitura de bijuterii de argint cu sidef (colier, cercei si bratara), pe care cerea aproape 200 de euro. Cu banii aia, luam un set nou-nout din tara.
    Oricum, e foarte distractiv sa te preumbli printr-un targ de vechituri, chiar daca nu cumperi mare lucru.

    • Uries spune:

      Da Zina, ai si tu dreptatea ta. Cu siguranta exista indivizi care strang de prin gunoaie obiecte pentru a le vinde in pietele de vechituri. Iar legat de preumblatu printre obiecte imbatranite eu marturisesc ca am asa un sentiment placut, in sensul ca sunt intr-un loc unde toata lumea de acolo nu are o problema de existenta, ci doar de relaxare si cautare a aceva anume. Toate cele bune. Ne mai citim…. 🙂

  • Irealia spune:

    Salut! Bine te-am găsit! 🙂

    Sunt pasionată de piețele de vechituri! 🙂 🙂 🙂 Îmi amintesc cum mi-am cumpărat dintr-o astfel de piață cartea lui S. Fitzgerald, ”Marele Gatsby”. A fost subiectul de examen pentru definitivat! 🙂 Nu mai am timpul de odinioară, să mă plimb pe îndelete, să analizez… Dar în Ro am lăsat bani serioși în astfel de locuri, că-mi trebuiau de toate și-mi cumpăram și fără discernământ, scăpată de-acasă! 🙂 Am auzit de piețele din Germania și Austria, în Anglia am fost, La Londra, în Portobello.

    O duminică frumoasă!

    • Uries spune:

      Bine te-am regasit, Sorana.

      Mai intai trebuie, dar trebuie neaparat sa te felicit pentru Locul 1 obtinut in competitia Spring SuperBlog 2013. Ai fost cu adevarat de premiul 1. Talentul tau este extraordinar si oamenii din jurul tau observa inevitabil acest lucru. Legat de pietele de vechituri spun ca as vrea sa merg intr-un astfel de loc indiferent in ce oras sau tara m-as duce. Atunci cand privesti obiectele din casa unui om insirate pe o taraba sau pe jos ai o mica ocazie sa vezi cam cum gandeste si ce nivel de cultura are. In Austria am poposit in fata unei femei mai in varsta care vindea un aparat de radio vechi de 90 de ani, care arata impecabil si care si functiona. Iti dai seama ca la acel radio cineva a stat lipit de el sa afle daca incepe sau nu razboiul sau daca s-a terminat? Am vrut sa-l cumpar, de la 50 de euro l-a lasat la 40, un chilipir, o piesa de muzeu. Nu l-am luat din motive de spatiu, dar acum imi pare rau.

      Duminica placuta in continuare!

    • Irealia spune:

      Uau, ce mi-ai făcut! 🙂 Mulțumesc frumos, m-ai luat pe nepregătite și-am roșit de fac concurență neloială cireșelor din fața mea.
      În ceea ce privește radioul, precis a ajuns undeva unde avea un spațiu predestinat. Cred că anumite lucruri pur și simplu au un drum, al lor… 🙂 Asta ca să nu mai regret, că o pățesc și eu. O săptămână liniștită.

    • Uries spune:

      Ce ti-am facut? Nimic altceva decat sa spun ca da, esti o diva, de a noastra, cel putin la scris! Cele bune!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.