19 iul. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Jurnal de spectator la Zilele Hunedoarei

A început festivalul Zilele Municipiului Hunedoara. Mi-am propus să fiu şi eu spectator. 300.000 de lei alocaţi de la bugetul local pentru organizarea acestui spectacol. În 24 iulie mă duc cu ciobănescul să particip la parada raselor canine. Deschid acest jurnal acum şi îl voi închide la sfârşitul festivalului cu concluzii şi păreri pro şi contra.

Dar înainte de a pleca în tabăra istorică de pe Stadionul Michael Klein din Hunedoara vreau să mai scriu ceva. 300.000 de lei? Pentru ce? Că nu am văzut să fie cuprins în program ceva legat de istoria oraşului Hunedoara, că până la urmă sărbătorim Oraşul Hunedoara. Eu aşa înţeleg acest eveniment şi aşa mă tot aştept să fie organizat de câţiva ani.

Aş vrea să văd oameni îmbrăcaţi în haine cu motive populare din zona Hunedoarei, o scenă de teatru pe butoaie în care să se mimeze evoluţia istorică, economică sau socială a municipiului de pe malul Cernei, o stradă spartă toată pe care să vedem cum administraţia locală încearcă să peticească cu bani veniţi de la Uniunea Europeană, pe stadion să vedem o paradă a vechilor fotbalişti care au făcut cinste oraşului.

Chestii de genul acesta aş vrea să văd la sărbătoarea Hunedoarei, nu lecţii de duel şi dans medieval, probe de îndemânare, demonstraţii culinare, expoziţii de arme, spectacole şi demonstraţii de luptă, spectacole de cabaret, spectacole cu soprane, parade de câini. Astea-s de mult fumate. Dar mă rog, banii publici sunt la primărie, nu la mine.

Ne-am înţeles, da? Actualizez jurnalul zi de zi şi ori de câte ori se iveşte ceva interesant, până la finalul spectacolului. Am plecat să văd cum se bat unii la modul demonstrativ.

Update 19.07.2015, ora 22:30

A fost Parada de deschidere oficială a Zilelor Municipiului Hunedoara. Cu mic cu mare tot hunedoreanul s-a înfăţişat în Centrul Civic al oraşului. Nimeni nu ştia la ce oră începe paranghelia. Nici eu nu ştiam sigur dacă se va întâmpla ceva la ora pe care am aflat-o cu ajutorul telefonului fărăr fir. Totuşi, pe la ora 19 şi ceva mult aşteptata paradă a început, dar nu cu defilarea diverselor grupuri prin oraş, ci cu acrobaţiile aeriene. Pur şi simplu oamenii se uitau la cer şi nu ştiau ce se întâmplă. Aveai impresia că se proiectează filmul Sfârşitul celui de-al doilea război mondial direct pe cer.

De 3 miliarde de lei trebuia să vedem nişte acrobaţii aeriene, dar n-am văzut decât nişte avioane care survolau spaţiul Hunedoarei. Spectacolul cred că le lipseşte chiloţilor, pardon, piloţilor angajaţi de Primăria Hunedoarei. Oricum, nu înţeleg ceva şi mai bine întreb: de ce a trebui să cheltuim bani pe ceva ce zbura? Nu mai bine cheltuiam ceva mărunţiş pe ceva ce troncănea pe jos? Pe o mocăniţă, spre exemplu, cărată prin oraş cu un trailer. Aşa putea mai tot omul dotat cu smartphone să tragă şi-o poză, două.

Cu ocazia acestei parade am aflat că există Champions Club Karate Hunedoara. Bravo lor. Succesul de bun augur trebuie lăudat.

În rest cam tot la fel ca şi până acuma. Diferite au fost ţoalele de paradă ale oficialilor. Crişan nu s-a mai îmbrăcat în împărat ci în măscărici, primarul avea pe el ceva ce avea iz de second hand, primăriţa se emoţiona într-o ţinută de domniţă mai veche, iar personajul de legendă, doamna deputat Hărău, s-a îmbrăcat ca la sapă, atâta doar că şi-a uitat papucii care au făcut-o celebră.

Şi la final de update trebuie să spun şi asta. Aşa cum scriam la începutul articolului ar fi fost bine să sărbătorim Hunedoara, nicidecum „succesurile” şlehtei politice. Singurul costum de paradă care a adus cât de cât cu vechea urbe Hunedoara a fost cel purtat de grupul Haţegana.

Bă da’ma laşi? An de an tot îmi scoate-ţi în faţă pe Haţegana. Da’ cine-i domnule Haţegana asta? O fi cumătra cuiva din administraţie, că altfel nu-mi explic de ce tot o scoatem în faţă pe doamna asta, care oricum e de la Haţeg, că de-aia probabil se şi numeşte Haţegana.

Costume de daci (bravo, suntem daci, nu romani), costume de romani (bravo, pe romani i-am bătut la fund), costume de nebuni, bravo, frumoase şi spectaculoase. Bravo şi tinerilor care s-au obosit să ne arate cam cum se îmbrăcau unii pe vremuri. Dar unde sunt costumele populare ale vechilor hunedoreni? N-au mai ajuns banii şi de aşa ceva? Adică Haţegana aia e tot ce mai avem noi tradiţional, din trecut? Restul e doar praf şi poze. A, să nu uit. Avem şi femei poliţiste la Hunedoara, ca nişte vrăjitoare, rele, foarte rele, da’ bune! Frumoase am vrut să spun! Gata pentru seara asta. Vezi poze.

Soldat Roman Avioane Carmen Hărău Club karate Dacii Parada Hunedoara Parada Zilele Hunedoarei Politista Hunedoara

Update 20.07.2015, ora 23:06

Azi a fost cabaret la Galeria de Arte. Fain şi cabaretul ăsta. Numai că hunedoreanul tot un mic sau doi ar vrea să mânce, tot vreo trei sau patru beri ar vrea să dea pe gât, nu de cabaret cu soliştii Operei Maghiare din Cluj îi arde. Că după ce ajunge acasă, nici de mama omida nu-şi mai aminteşte. Şi ştii ce spune? Am fost la bibioteca naţională a hunedoalei şi ăia or zis că acolo or cântat nişte soprani şi soprine de la Cluj.

Update 23.07.2015, ora 15:55

Centrul Civic al Hunedoarei a fost paralizat din nou. De ce? Pentru că o administraţie locală a decis să închidă artera principală a oraşului miercurea, la mijlocul săptămânii, deşi bâlciul organizat de Zilele Hunedoarei, cu mititei, bere şi linghişpir, va începe abia vineri. Doamne, Doamne, mare-i grădina ta!

Update 25.07.2015, ora 22:50

Aseară a fost Parada Raselor Canine pe Stadionul Michael Klein din Hunedoara. Mulţi câini, dar mai puţini ca anul trecut, frumoase exemplare. Am participat şi eu cu ciobănescul german Cezar. Organizare de toată jena şi nepoţeală pe faţă.

Update 27.07.2015, ora 18:55

Zilele Hunedoarei a luat sfârşit. Au fost şi lucruri bune, dar şi rele. În câteva cuvinte, o nouă ediţie trasă la indigo. Singurul lucru nou a fost că toată nebunia a durat o săptămână. În rest, aceiaşi mititei, aceiaşi bere la pahar vândută la preţ de club de noapte etc. Sunt curios cum va proceda la anul noul primar al Hunedoarei.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.