24 mart. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

La judecata proștilor

Știi vorba aia, proști, da’ mulți! Exact, pe proști îi găsim cam peste tot. Sunt mulți, hotărâți și au voință maximă atunci când vine vorba de judecata lor, de gândirea lor. Nu-i poți schimba nici dacă-i picuri cu plumb topit. Trăiesc în prostia lor și nici măcar nu-și dau seama de asta.

Mai nașpa e când gloata mare de proști începe să te judece, și la propriu și la figurat. Pentru că proștii te judecă în toate felurile, ei nu au limite. Și judecata proștilor nu-i melodioasă și nici nu urmează un curs normal, totu-i un fel de alergătură în toate direcțiile, fără țintă, fără sens.

Și problema-i că acești proști nu sunt diagnosticați de medici. Prostia nu-i o boală, nu-i cuantificabilă și nici nu-i condamnată, adică nu-i considerată o infracțiune. Oricine poate fii prost. Pentru prostie nu există limită de vârstă, nu se ține cont de rasă, sex, orientări religioase sau politice. Mama prostiei este primitoare cu toată lumea. Dacă te-ai hotărât să fii prost, în secunda următoare poți să fii.

În lumea prostiei nu există birocrație, cotă de imigranți, alegeri locale, naționale sau prezidențiale, nu se plătesc taxe și impozite. Proștii se înțeleg foarte bine între ei, se urmează unii pe alții instinctiv, iar șefii de turmă se schimbă la aproape fiecare secundă. Important este să crezi cu tărie în prostia ta.

Și, atenție, nu vorbesc aici despre cei care fac pe proștii. Pe aceia nu-i putem jigni băgându-i în oala cu proștii autentici. Actorii, politicienii, parșivii, profitorii, nu sunt proști, ei sunt niște deștepți care fac pe proștii, ei pot să migreze în tabăra proștilor, uneori, datorită faptului că sunt deștepți. Nu poți să faci pe prostul dacă nu ești deștept, îmi spunea un prieten zilele trecute.

Acuma, pe de altă parte, eu zic că avem nevoie de proști. Că dacă proștii n-ar fi, ce ne-am face la alegeri, că doar și proștii au drept de vot, cum i-am afla pe cei deștepți, cum ne-am mai distra noi fără spiritul de turmă?

Și mai știi și vorba aia, prostul nu-i prost dacă nu-i și fudul. Că, da, fudulia și prostia facă întotdeauna cea mai bună casă, se completează una pe alta, sunt sufletele pereche, cum se spune. Prostul are nevoie să claxoneze, că altfel nu-i remarcat suficient. Prostul are nevoie de fudulie pentru că prostia pentru el înseamnă totul, înseamnă existența sau inexistența.

Și mie chiar îmi place să stau de vorbă cu unii proști. Că unii sunt și haioși, prostia lor dă pe afară și asta poate însemna amuzament pentru tabăra cealaltă, adică pentru deștepți. Și cred că nici nu-i bine să încerci să-l faci deștept pe prostul din naștere, pentru că ai toate șansele să fii convertit, adică să devii și tu un mare prost.

Pe prost ori îl accepți așa cum îi ori te debarasezi definitiv de el. În preajma prostului ești într-un mare pericol. Prostia nu doare, dar poate răni, sufoca, anihila. Și când turma proștilor se mărește prea tare e bai mare. Nici iarba nu mai crește, nici pomii nu mai rodesc, se pierde treptat înțelepciunea și apar nonvalorile care îndobitocesc. Că, da, de la prostie la dobitocenie nu-i decât un singur pas, unul mic, uneori foarte mic. Așa că mare grijă la judecata proștilor. Te uită cu atenție în jur și ascultă atent vocea turmei.

P.S. Să nu fiu înțeles greșit. Prost mai sunt și eu câteodată, dar încerc să fiu atent, să mă vindec repede. În plus, nu m-am referit aici la proștii din România, că proști sunt peste tot, în toată lumea. Avem și noi proștii noștri, deși eu cred că, în linii mari, românii mei sunt cu mult mai deștepți decât multe alte nații.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.