2 iun. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

La vot îs buni, după vot devin nebuni

Mintenaș tot românul (sper că tot) se va duce să-și aleagă un nou primar. Campania-i pe terminate, duminica alegerilor locale bate la ușă cu pumnii și picioarele. Bine că nu-i domnul DeNeA, că ăla ne-ar fi spart ușa cu mascații.

Campaniile electorale, așa cum ai văzut și tu, nu mai sunt ce-au fost odată. Afișele sunt tot mai puține, panourile ruginite aproape că nu le mai suportă. Totu-i pe facebook și pe online. Nici semeseurile nu mai sunt la modă. Cine naiba să mai stea să tot butoneze pe telefon pentru un mic și-o bere? Candidații au ales calea simplă, un fotoliu, o bericică și dă-i cu mesajele pe feisbuc.

Odată cu această schimbare de tactici și scheme electorale, odată cu interzicerea manelelor cu mesaj electoral, odată cu interzicerea mirosului de mic și fasole cu ciolan afumat, odată cu interzicerea mitei cu găleata ”plină” cu o sticlă de ulei și un kil de zahăr sau mălai negrisat, au apărut postacii de campanie.

Și postacii de campanie încă se bucură de atenție și mare căutare. Ei nu sunt unși cu multe alifii, ei nu au studii superioare recunoscute în toată Europa, ei nu au fost purtătorii de cuvânt ai vreunei case regale, ei nu știu că la stânga înseamnă întotdeauna la stânga.

Postacii de campanie, cu teatru de luptă pe magnifica rețea de socializare facebook, au doar două competențe: sunt manipulabili și, implicit, cumpărabili. Degeaba ești deștept și demonstrezi că poți să scrii despre orice, dacă nu ești de căpătat nu poți fi postac. Degeaba îți pasă că (virgulă) căcatu-i peste tot dacă nu reușești să-ți induci o durere puternică fix în cur față de orice principiu de bun simt, clar, nu poți fi postac.

Unii postaci de campanie sunt bine plătiți. Alții, în special cei de pe aria locală, primesc mai mult pupe și laude, eventual un vârtos șut în cur fix după ce treaba lor a fost dusă la bun sfârșit. Desigur, există și șefi care coordonează activitatea micilor postaci. Iar micii postaci au și ei, la rândul lor, subalterni, respectiv membrii unor grupuri feisbuciene speciale, care, chipurile, promovează o idee sau alta, în general, o ideea neclară și utopică. Dar să terminăm cu postacii și să ne îndreptăm atenția spre candidați.

Ce fac majoritatea candidaților la funcția de primar?

  • Merg în fabrici și uzine să se milogească, să ceară să vorbească cu angajații. Toată lumea mă vrea pe mine! Zic toți! Toți încep să creadă asta! Desigur!… Cum zici tu, domnule candidat!
  • Primarii aflați în funcții, pentru că încă mai au frâiele în mâini, asfaltează (în grabă), sapă, găuresc, instalează, decorează, vopsesc gardul, într-o încercare disperată de a-și păstra fotoliile pline de bășini electorale.
  • Unii care nu au idei și nici nu sunt dispuși să plătească pentru ele (că doar de ce dracu crezi că sunt angajați postacii?) încep să scuipe, să vomite, să arate cu degetul, să abereze și să debiteze tot ce le trece prin mintea devenită în câteva zile atât de creață încât nici mama balsamului n-o poate descâlci.
  • Unii vin cu proiecte care nu au cap, mijloc, coadă, adică nu au un minus, un plus, un egal și-un rezultat, de plus de valoare nici nu putem vorbi. Pardon, greșesc, toate au un minus și-un plus virtual, un plus intangibil, pus acolo doar de dragul de a părea inteligent. Am observat, însă, că la unii există și soluții realizabile, care nu presupun forțe speciale, talente rare și schepsisuri pe care le înțeleg doar anumite categorii de oameni.
  • Majoritatea proiectelor candidaților înseamnă asta: eu vin cu un proiect concret bazat pe ăăăăăăă, pe, ăăăăăă. Desigur, așa-i și proiectul lor, un mare ĂĂĂĂĂĂ.
  • Noi trebuie să înființăm locuri de muncă în oraș și eu vreau cu adevărat să fac asta, mai zic unii. Serios?! Și eu vreau să fac asta și chiar am încercat, mi-am înființat niște firme și chiar am reuși să dau o pită la niște angajați, o perioadă de timp. Numai că a venit administrația locală și-a zis că trebuie să plătesc indiferent dacă angajații mei și cu mine avem ce mânca. Și mama, care are 87 de ani, după 35 de ani de combinat, ar vrea să facă asta… Și Gheorghe de la birt vrea asta. Și țața Floarea de la piață ar vrea asta. Și nea omul care conducea un aprozar pe vremea lui Ceaușescu și unii copii mai răsăriți vor asta. Așa, și? Întrebare: CUM FACI ASTA?
  • Toți se dau buni vorbitori, deși atunci când le pui o cameră de filmat în față îți dai seama că nu știu ce vor, că doar se străduiesc să facă impresie.
  • Foarte puțini candidați cer ajutorul unor oameni care se pricep la imagine, la impact, la semnele non-verbale, iar când sunt criticați pentru replicile lor stupide și necontrolate spun că pe ei nu-i interesează asta. Măi să fie, încă un primar prost?!

Mă rog, aș putea să scriu despre lucrurile astea chiar și până după alegeri. Dar nu mai am timp pentru că am de organizat o expoziție personală de fotografie. Așa că vin cu partea finală a acestui articol.

Sfaturi pentru candidații la funcția de primar și nu numai

  • Nu trageți cu praștia în vrăbii
  • Cunoașteți-vă limitele
  • Gândiți, nu improvizați
  • Împărțiți nevoile în două categorii: nevoi fundamentale sau fiziologice și nevoi de realizare ca și individ
  • Înainte să vorbiți în public asigurați-vă că sunteți pregătiți pentru așa ceva
  • Dacă nu cunoașteți anumite sensuri ale unor cuvinte din limba română consultați DEX-ul
  • Asigurați-vă că știți care-i diferența dintre o urgență și-o prioritate
  • Imaginea nu înseamnă totul
  • Când te prezinți ca și candidat care debitează în fața unei camere de luat vedei, trebuie să înțelegi că primele 6 secunde te vor defini într-un fel sau altul
  • Contează dacă vorbești răspicat sau nu. De preferat ar fi să stai calm, dacă tot ești sigur pe tine!
  • Nu te crede un fel de ăl mai tare din parcare, că oricând poate să vină un copil și să te întrebe asta: unde se duc norii când se duc, nenea, care vrei să fii primar?
  • Porcii se îngrașă, în general, în preajma sărbătorilor de iarnă, la alegerile locale, în general, porcii slăbesc
  • Televiziunile locale și comerciale au un scop unic: profitul. Asigură-te că atunci când ești invitat să vorbești la una dintre ele ești pregătit, ești sigur pe tine și mai ales ai habar despre ce dracu vrei să vorbești.

Ideea este că trebuie să votăm. De fiecare dată. Pentru că alegerile sunt organizate din BANII NOȘTRI, adică din bani publici. Trebuie să mergem la vot! Există un buletin de vot pentru care s-au cheltuit bani publici special pentru fiecare. Nu putem să ignorăm acest fapt dacă chiar ne pasă de viitor.

Spor la vot, române!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.