25 apr. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Mă duc într-un club de noapte, adică pe facebook

E grav. Lumea reală dispare pe zi ce trece, iar facebook devine absolut orice. Nimic nu mai există fără facebook. Ne întâlnim cu prietenii la aceiași masă și vorbim între noi pe facebook. Ne ducem în fața altarului și ne cerem în căsătorie pe messenger.

Ne chemăm copiii la masă urlând la ei pe facebook. Ne mărturisim gândurile pe facebook, ne vindem și ne cumpărăm pe facebook, protestăm și iubim doar pe facebook.

Am fost sâmbătă seara într-un club de noapte. În jurul unei singure mese eram circa 10 petrecăreți, la un moment dat, ce crezi că s-a întâmplat? Toți eram pe facebook, dădeam cu degetele pe smartfoane în sus și-n jos să vedem ce dracu au mai postat alții. Unii erau absorbiți în totalitate de lumea virtuală de pe facebook, erau în acel club doar fizic.

Se pare că în afara miracolului numit facebook noi nu mai existăm. Ne dăm pe biciclete în timp ce navigăm pe facebook. Ne vorbim pe facebook, iar în afara lui nu ne cunoaștem. Avem foarte mulți prieteni pe facebook, dar de fapt suntem tot mai singuri.

Mâncăm, dormim, ne trezim, ne bem cafeaua, ne spunem la mulți ani, ne urâm și ne îndrăgostim doar pe facebook. În lumea reală nu mai avem curaj nici măcar să ridicăm ochii din pământ. Popii țin slujbele pe facebook, parlamentul face legi în funcție de ce vrea lumea facebook, ne jucăm sau ne prostim pe facebook, ne educăm sau ne tâmpim doar pe facebook, școala vieții a devenit școala facebook. Bravos, națiune, s-o ardem pe facebook!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.