5 iul. 2013
  |   4 Comentarii

Maine imi fac control la cap, sa vaz daca mai stiu cine sunt

Se pare ca tot mai multa lume isi fractureaza circumvalatiunile si putinii neuroni lesinati din capul habauc de atata reclama, propaganda si manipulare in masa. Azi mi-a patinat si mie mintea, din nou, ce-i drept dupa ceva timp. Si chiar nu imi era dor, dar ce sa fac, inregistrez ( pentru imbunatatirea convorbirilor viitoare) si ma asez apoi stramb in fotoliu sa cuget drept.

Acuma juma’ de ora citeam pe blog la o bloggerita preferata declaratia ei sincera de sfarsit de saptamana, iata cum suna, ad literam: “Eu, cand vorbesc prostii, nu fluier!”. Faina treaba mi-am zis. Dar stai sa vezi cum am “fluierat” eu ca prostu’, nu in biserica, in capela, aproape de cimitir. Stati, nu aruncati cu pietre, inca. Vinovatului se cuvine sa-i acordati clementa si circumstante atenuante, nu-i asa?

Sa n-o mai lungesc cu vorbaria, am sa astern prostia mea direct, aici, fara alte menajamente. Deci…

A murit mama unei prietene, de cancer, dupa chinuri groaznice, chiar ieri dimineata. Jale mare, pentru ca femeia aceea a fost o sufletista si-o mare iubitoare de orice. Stiu exact prin ce au trecut copii ei de cateva luni incoace, insa nu o sa va povestesc amanunte ca nu vreau sa va intristez. Am o vorba, pe care o si folosesc foarte des: mortii cu mortii, vii cu vii! Ce mai poti face, daca un om s-a dus, ii cinstesti memoria, te rogi sa-l ierte Dumnezeu pentru pacate si cam atat.

Bun, a venit si ziua de azi. Mortul a fost dus la capela, de dimineata am comandat o coroana. La ora 18:00 il sui pe ciobanesc in masina si fug dupa coroana, o iau si conduc grabit la capela cu pricina. Ajung, il las pe ciobanesc, iau coroana si intru. Proptesc ce-i de proptit, spun “Dumnezeu s-o ierte” si ies afara sa discut cu neamurile, pe care le stiu in mare parte. Si acum vine prostia care mi-a iesit pe gura.

Vine cineva cu niste paharele de tuica. Spun: sunt cu masina. Primesc raspuns scurt si taios: ia paharul, varsa aproape tot si pune doar limba. Bine, zic. Iau paharul si “fluier”: NOROC SI SANATATE! Persoana ma tintuieste cu niste priviri ascutite si imi spune asa: se spune Dumnezeu s-o ierte! Chiar asa, cred ca mintea mea patineaza rau… Sau o fi de la caldura, de la ciobanescul care tot latra de ciuda ca l-am lasat in masina, de la gandurile ca am de terminat Foto Blogger? Ma duc sa ma controlez, sa vad daca imi mai amintesc macar putin cine sunt. Daca am luat-o razna revin, daca sunt normal tot o sa revin, macar asa, sa va spun cum e vremea in ardeal.

4 Răspunsuri la Maine imi fac control la cap, sa vaz daca mai stiu cine sunt

  • Ca tot ziceai ca „mortii cu mortii…. ”
    Asta este. ti-a zburat porumbelul…n-ai ce sa mai faci… Cred ca a fost un moment delicat…
    Apropos…a lucrat vreun medic azi?
    Desigur glumesc. Ca si tine 🙂

    Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Delicat moment, dar in tot raul e si ceva bun: nu m-a auzit decat o persoana.
      M-a primit un doctor pana la urma, da’ si ala o zis ca nu-s nebun, ci doar putin irecuperabil. 🙂

      Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Pfuai, că bine ai pitit linkul către blog! 🙂 Știam eu că am citit undeva, cândva, că am mai fost… Tocmai tu să nu ai un banner cu care să te lauzi?! Hmmmm…

    Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Nu-mi trebuie la blog un banner mare si frumos. Imi este suficient logo-ul si ceva la sub logo. Suficient. Continut de calitate sa fie, asta-i suficient.

      Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.