9 iun. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Marele Ego din fotografia de grup

O fotografie de grup nu ilustrează personaje care pozează, ci ego-uri care își doresc să fie cele mai minunate, mai perfecte, mai fotogenice.. De fapt, nu vorbim de o fotografie de grup decât din punctul de vedere al fotografului, el este singurul interesat de compoziție și de cuprinderea într-un cadru perfect a tuturor celor care pozează în acel moment.

Ai observat? Te-ai lăsat fotografiat alături de un grup de prieteni, de colegi, de oameni oarecare. Când ai primit fotografia respectivă, unde te uiți prima dată? Desigur, nu trebuie să-mi spui, te uiți fix la moaca ta, la rujul care nu stătea bine pe buze, la dungile neregulate de pe pantalonii tăi, la cearcănele care îți atârnau sub ochi după o noapte de nesomn, la treaba care poate stătea pe partea care nu trebuie, la pieptul de pui rămas printre dinți, la craterele din gura ta care rânjește.

Am pozat multe grupuri la viața mea și de fiecare dată m-am uitat preț de câteva secunde la moacele care așteptau declanșatorul camerei foto să facă click. Un moment interesant. Pentru mine nimeni nu era mai special decât ceilalți, pentru mine a contat de fiecare dată să văd claritate, să obțin compoziție, să am lumină bună, să-i fac pe toți să fie cât mai relaxați, să obțin cadrul perfect.

Păi și atunci de ce ne mai facem poze de grup, dacă tot nu ne interesează de celelalte personaje din poza de grup?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.