7 nov. 2018
  |   1 Comentariu

Moromeții 2 m-a dezamăgit

Am fost la filmul Moromeții 2 și am rămas profund dezamăgit. Povestea moromeților parcă s-a rupt ca un corn care avea o parte vândută ca proaspătă, dar mucegăită, și una veche, dar mai posmagă decât toate celelalte, enigmatică, parcă cumva fosilată.

Marin Preda este scriitorul meu preferat încă din copilărie. Am citit romanul Moromeții încă de pe vremea când eram copil și recunosc că l-am citit cu plăcere. Nu m-au obligat nici ai mei și nici școala să citesc Marin Preda (că, dacă nu voiam, nu l-aș fi citit), am fost atras de acest romancier și l-am citit pentru că așa am simțit.  Despre Cel mai iubit dintre pământeni, ultimul roman scris de Marin Preda, în anul 1980, voi scrie altădată. Acum vreau să vorbesc doar despre Moromeții 2, regizat de Stere Gulea.

Întradevăr, Moromeții, ecranizarea după primul volum al romanului, a fost realizat acum 30 de ani, iar Moromeții 2 a fost făcut în zilele ”glorioase” ale capitalismului, când simți altfel viața, când condiția țăranului s-a modificat radical, când bunicul și bunica au murit de mult timp, când căruța cu cai e interzisă pe drumurile județene și europene, când copiii nu mai vor la școală ci doar la circ, când dacă nu ai wi-fi ești sărac, când țăranul fără smartfon e țăran, când țăran e cocalarul, tâmpitul și prostcrescutul, când vrei să fii țăran dar nu te lasă statul, când ceapa și usturoiul nu mai e de la țăran ci de la fermier sau de la intermediar, când am devenit, noi toți, atât de orășeni încât s-au speriat toți țăranii și-au fugit pe lună.

Dar să rupi firul atât de brusc? Prima parte a avut distribuția de actori perfectă. A doua parte, deși a avut actori de excepție, nu a fost deloc bine gândită ca în cazul primei părți. Rebenciuc, în rolul lui Moromete, a făcut un rol de Oscar, acesta m-a făcut să-l văd pe Moromete în persoana multor țărani cu care am interacționat după ce am văzut filmul. Cândva, am fost în comuna Vaideeni unde am stat o săptămână. Acolo, prin natura obiceiurilor localnicilor și prin rolul jucat perfect de Rebenciuc l-am întâlnit mental pe Morometele lui Preda. Am fost în zona moldovei și acolo din nou l-am întâlnit pe Moromete numai și numai din ”vina” lui Rebenciuc.  Acest actor își merită Oscarul și asta nu din cauza regiei și scenografiei lui Stere Gulea, ci mai ales din pricina talentului său și a potrivirii perfecte cu rolul lui Moromete. Prima parte a ecranizării Moromeții s-a învârtit perfect în jurul personajului principal, Moromete. Toate celelalte personaje s-au ghidat după Rebenciuc, el a fost cel care a mânuit marionetele, la fel ca și în romanul scris de Marin Preda. În acea producție cinematografică Stere Gulea și-a atins apogeul, după părerea mea, acesta fiind și motivul pentru care Moromeții a devenit, la momentul în care l-am văzut, filmul meu preferat.

Al doilea Moromete, în persoana lui Horațiu Mălăiele, nu se ridică deloc la nivelul așteptărilor mele. Mălăiele a fost și este un actor de excepție, dar nu și în rolul lui Moromete. Pur și simplu nu se potrivește sau pur și simplu s-a pus în umbra unui prea mare urs. Și asta nu din vina lui, ci a lui Gulea. Nu actorii sunt vinovați pentru nepotrivire în rolurile în care sunt distribuiți, ci regizorii. Așa că, domnule Gulea, pe care te-am văzut în persoană după 30 de ani de la apariția Moromeților, pe scena Cinematografului Flacăra (unde nu aș fi sperat niciodată să te văd), ai cam greșit de data asta. În prima parte ai lovit în plin, m-ai făcut să simt din plin condiția țăranului român, m-ai făcut să-mi doresc să revăd un film românesc mereu și mereu, mai ales când am starea de român sau de toamnă care mă inhibă.

Nu spun că nu merită să mergeți la Moromeții 2, spun doar că eu am fost dezamăgit. Știu, alți actori, altă distribuție, alte vremuri. Dar eu personal aș fi încercat să păstrez spiritul și trăirea din prima parte. Știu, o să spuneți că și Marin Preda a rupt ritmul cumva când a scris a doua parte a romanului Moromeții. Ideea e că el l-a avut pe același Moromete și pe același Cocoșilă. Du-te și vezi, mai apoi vorbim, dar să nu uiți de prima parte din Moromeții. Da, într-adevăr, ambele părți sunt în alb-negru. Pe scurt, citându-l cumva pe Preda, eu mă așteptam la barbaria unui aceluiași concret. Am fost pus în fața un concret diferit căruia eu personal nu i-am înțeles logica. Da, corect, Stere Gulea, acum 30 de ani, era mult mai tânăr și mult mai entuziasmat.

Un răspuns la Moromeții 2 m-a dezamăgit

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.