18 apr. 2017
  |   3 Comentarii

Moș Crăciun e Blogger – la granița dintre umilință și demnitate

Oamenii aud, la un moment dat, că undeva prin dicționar există cuvintele umilință și demnitate. Și tot la un moment dat oamenii simt și ce înseamnă umilința sau demnitatea. Cele două sentimente se află la poluri opuse, se privesc diferit, au situații diferite, iar cei aflați pe pozițiile lor se consideră, de cele mai multe ori, dușmani sau, în cel mai fericit caz, personajele principale din ”Frumoasa și Bestia”.

Am simțit și eu, de mai multe ori, că sunt, în același timp, și umil și demn. Și am trecut și eu de foarte multe ori prin momente în care am simțit că cel din fața mea, care a venit poate să-mi întindă o mână de ajutor, m-a făcut să mă simt umilit, indirect.

Când ești sărac material, când nu ești sigur dacă mâine vei avea ce să mănânci sau când nici măcar nu știi unde o să-ți pui capul să dormi, oare cum te simți atunci când cineva vine și-ți oferă o pâine, o sarma, un gând bun, o îmbrățișare, chiar mai mult, ceva ce nici măcar nu știai că există?

Această întrebare mi-a venit în minte atunci când am revenit la Alexia, o fată cu părinți săraci, fără curent electric în casă, un copil foarte bun la învățătură și mai ales la matematică, cu vârsta de 12 ani și care vrea să se facă avocat, cum se simte fata asta, la vârsta ei, atunci când eu tot revin și revin și îi aduc ba ceva de mâncare, ba o rochiță, ba un manual de școală, ba o vorbă bună și un creion cu care să-și noteze ideile și lecțiile de la școală? Eu m-aș simți umilit sau demn dacă aș fi în locul ei? Astea sunt întrebări la care o să încerc să aflu un răspuns, întrebând-o chiar pe Alexia, deși îmi dau seama că îmi va fi foarte greu să fac asta. Dar, într-un fel sau altul, o s-o fac.

Campania Moș Crăciun e Blogger continuă. E aproape vară, acum, când scriu acest articol. Noi continuăm să-l purtăm pe Moș Crăciun prin diverse locuri. Eu și prietenii mei Bârgău și Demeter nu vrem să-l lăsăm pe Moșul să se odihnească. Îl punem la muncă, fie că e iarnă, fie că e vară. Din punctul meu de vedere Moș Crăciun nu moare la apusul sărbătorilor de iarnă. El există tot timpul anului, acolo, undeva, în lumea lui și mai ales în sufletul și în inima noastră.

Așa că am revenit la Alexia. S-a alăturat nouă, cu mare drag și iubire, Amora Gălățeanu dar și alți elfi care nu vor să le dau numele. Oricum, mulțumesc tuturor în numele Alexiei dar și în numele lui Moș Crăciun care a devenit blogger pentru că eu l-am obligat. Restul e imagine și mai ales istorie.

Și chiar aștept un răspuns de la voi la întrebarea cum te simți când ești sărac și primești daruri de la alții care oricum nu sunt bogați?

3 Răspunsuri la Moș Crăciun e Blogger – la granița dintre umilință și demnitate

  • Roxana spune:

    De o vorbă bună sau o îmbrățișare, oricine are nevoie, fie el bogat sau sărac. Acestea nu au cum să umilească pe nimeni, dimpotrivă, ele înalță atât pe cel care le primește, cât și pe cel care le dăruiește.
    Oameni între oameni. Cinste vouă!

    • Roxana, eu tot am această dilemă. Oamenii sunt diferiți. Chiar o să vreau să știu cum se simte acea fătucă atunci când vede că vin alții și îi aduc de mâncare și de îmbrăcat. Tu cum te-ai simți dacă eu aș veni la tine și-aș spune, uite, mâncare pentru tine, pentru că știu că ești săracă, presupunând că ai fi săracă?

    • Roxana spune:

      Eu nu am casă, nu am mașină, deci aș putea să spun că sunt săracă. Tot ceea ce am se duce pe traiul zilnic. Chibzuit destul de bine, zic eu. Dar tot săracă sunt. Cam asta este condiția românului din ziua de azi. Puțini sunt cei care iși permit vacanțe, concedii în nu știu ce zări de aici sau de aiurea.
      Sincer, eu m-aș bucura dacă tu ai veni și mi-ai aduce ceva gătit de tine, atâta timp cât darul este făcut din suflet. Dacă dai cuiva ceva din obligație, acela nu mai este dar, și omul simte asta. Și da, în acel moment s-ar putea să se simtă umilit.
      Poți să umilești pe cineva, la fel cum poți să îl faci să se simtă cea mai importantă persoană în acel moment.
      Totul ține de atitudine.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.