6 apr. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Ne pozăm, ne încremenim trăirile, care-i scopul?

Ne vrem imortalizați, ne pozăm când mâncăm, când visăm, când supărarea ne sculptează chipul, când viața se vede în privirea noastră, când huiduim, când vrem să părem într-un fel sau altul, când avem impresia că totul nu mai are sens. De ce?

Când iubim vrem să ne vadă toată lumea că iubim. Când suntem scoși din sărite vrem să ni se vadă starea de căcat pe care o administrăm într-un fel sau altul. Când ne deranjează fapta unora scoatem telefonul mobil din buzunar, aproape instantaneu, și dăm cu pixelii de toate gardurile.

Ce vrem să facem? Care-i scopul miliardelor de fotografii care guvernează planeta? Pozăm, și? Ne ajută la ceva fotografiile noastre? Schimbăm sau îmbunătățim ceva eliberând din tehnologia proprie miliarde de capturi ale vieții noastre?

Ne jucăm sau ne antrenăm? Ne sfătuim, ne corectăm sau ne dăm sfaturi prin fotografiile noastre? Fotografia a obligat pictura să se autodefinească. Dar fotografia, la rândul ei, ajută la ceva?  Vrem imagini memorabile, momente în care am fost în concordanță cu timpul, frânturi de viață cruntă sau plictisitoare, dar de ce? La ce ne folosește?

Cu ce anume îmbunătățește o fotografie viața unui om? Ne îmbogățim spiritual și material dacă avem fotografii cu familia noastră, sau e vorba doar de un moft?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.