12 ian. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Noroc chior, ăla-i doar preludiul!

Citeam pe pagina de feisbuc a lui Bogdan Bob Rădulescu cum că omul și-a schimbat permisul de conducere în fix 20 de minute, în România, în Cluj. Și mai citeam că toată trebușoara asta simplă a fost posibilă datorită norocului, optimismului, atitudinii pozitive, zâmbetului și mai ales datorită portofelului burdușit cu acatiste, iconițe și alte însemne bisericești numa bune de pupat la ananghie.

Măi să fie, chiar așa? Mi-am zis! Unde, în România? Păi fir-ar mama lui a dracului de noroc, că eu credeam că nu există. Uite dom’le că există. Păi atunci înseamnă că și Moș Crăciun există?

Totuși, nu pot să cred, nu pot și gata. Eu ca să obțin o amărâtă de hârtie de la forțele de muncă am umblat două zile. Ca să-mi schimb buletinul am umblat tot două zile. La mine toate-s cu două zile. Da, și preludiul durează la mine două zile. Că până mă hotărăsc, până mă încing, până îmi dau seama că totuși îi grabă mare, durează două zile, uneori trei, alteori o săptămână. Că, mno, așa-i la ardeleni.

Or fi de vină acatistele, icoanele, cruciulițele, moaștele pupate de-a lungul timpului, portofelul, fața, vedetismul? Că prea o zice omul ăla cu foc. Nu-mi explic nicicum. Și nu cred, asta-i, nu cred așa ceva. Cum mă să ai permis nou în portofel după douăjde de minute, cu tot cu analize medicale, cu cerere, cu xeroxuri, cu pupat mâini, cu hi,hi,hi și ha,ha,ha, cu ”așteptați, vă rog”, cu alte sfințenii din astea? Auzi, Bogdane, făcem mișto de oamenii năcăjiți?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.