25 iul. 2015
  |   2 Comentarii

Nunţile şi claxonatul pe stradă

Claxonatul este interzis prin lege, excepţie fac cazurile în care foloseşti acel semnal acustic pentru evitarea unui pericol imediat. Eu aşa ştiu. Nu cred că această prevedere legală se suspendă în cazul în care te măriţi/însori. Eu aşa ştiu. Iar dacă textul de lege care spune că este interzis claxonatul în localităţi încă este în vigoare nu înţeleg de ce atunci când îţi pui pirostriile pe cap trebuie să şi claxonezi ca să te audă tot oraşul? De ce? Circula în trecut o vorbă, după ce că eşti prost mai şi claxonezi! Să fie oare valabilă şi în ziua de azi?

Cine a inventat moda asta nu ştiu, dar am văzut că atunci când trec coloanele de maşini cu nuntaşi care îşi bat în cuie claxonul de la maşină poliţia rutieră doar zâmbeşte. De acolo am şi tras concluzia că atunci când eşti nuntaş şi te îndrepţi cu maşina spre locul petrecerii poţi să claxonezi până nu mai poţi, că nimeni nu are ce să-ţi facă. Cu alte cuvinte, ai dreptul să te doară-n paişpe de copiii care dorm, de cei care au fost la muncă, de tot ce mişcă în oraş, că doar ţi-ai cumpărat oraş pentru câteva momente.

De fapt, claxonăm ca să ce? Să ne vadă lumea că am luat de soţ/soaţă pe cineva care-i vedetă, că ne-am căsătorit şi maşina mirilor sau a naşilor este Panamera 4S, sau de ce? Poliţia are o scuză, mirii au o scuză, toată lumea acceptă o scuză. Care-i aia?

Fac oamenii plângeri pe la primărie. Vine şi răspunsul edilului: „Claxonatul este interzis în oraşe prin Codul Rutier, iar sancţionarea şoferilor pentru aceste abateri este de competenţa Poliţiei Rutiere.” Parţial corect. Poliţia este administrată, gospodăreşte vorbind, de primărie. Deci, primarul unui oraş îl poate chema pe şeful poliţiei pentru a căuta soluţii pentru desfiinţarea unui obicei care se propagă de la an la an şi care deranjează pe toată lumea, mai puţin pe nunţaşii aflaţi în exerciţiul funcţiunii. Nu are timp poliţia rutieră să sancţioneze miri şi mirese, naşi şi nănaşe? Scoate în stradă Poliţia Locală, n-o ţine ascunsă prin tufişuri să descopere babe care vând leuştean la colţul străzii.

Oamenii, ce zic oamenii, locuitorii oraşului în care se claxonează cu scuzele de rigoare?: „Nu e vorba de necivilizaţie, ci de bucuria momentului. Este ilegal şi ştiu şi ei, dar ce să faci când îţi vine impulsul de moment?”

În sfârşit, unde mai pui că atunci când încep claxoanele să cânte se mai porneşte şi câte-o alarmă, două, ca să fie tacâmul complet la masa nuntaşilor. De înjurături nu mai zic, că ştie deja fiecare mire şi mireasă că au mers la restaurant cu desaga plină de carne, daruri oferite gratuit de locuitorii oraşului lor. Claxonăm ca să ce? Nu am nimic cu nici un nuntaş, doar întreb: claxonăm ca să ce?

2 Răspunsuri la Nunţile şi claxonatul pe stradă

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.