6 mart. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

O cameră, două lesbiene și eu fără perdea

Pentru că e din nou duminică (nu e? scuze, când l-am scris era duminică) încerc să-mi fac de cap cu o părere despre filmul Room in Rome (2010). Și vreau să vorbesc despre filmul ăsta pentru că în aceiași zi l-am vizionat de două ori. Că nu am înțeles ceva, din prima. Dar nici din a doua. Mă rog, mie-mi trebuie de mai multe ori ca să înțeleg ceva. Și asta nu pentru că sunt ardelean, ci pentru că așa ajung la plăcere. Dar să n-o dăm în content pentru adulți prea tare că mă bannează gooagăl.

Bun, despre camera din Roma vorbeam. Căutam de fapt filmul Room (2015), da, producția cu un premiu Oscar pentru cea mai bună actriță și o nominalizare pentru cel mai bun film. Dintr-un salt în altul dau și peste camera celor două lesbiene și aflu că una dintre protagoniste a câștigat premiul Goya pentru cea mai bună actriță debutantă. Bun, zic, hai să-l vedem pe ăsta mai întâi.

O prostie de film nu-i, dar nici nu-i de lăsat. Toată acțiunea se petrece într-o cameră de hotel, distribuția însumează fix trei actori, două femei și-un bărbat. Desigur, un film cu buget mic, foarte mic dacă ținem cont și de faptul că una dintre actrițe se află la primul ei film. Intriga nu știu s-o descriu pentru că nu am înțeles care e. Dar să-ți povestesc povestea.

O brunetă s-a întâlnit cu o blondă într-un bar din Roma. Și pentru că erau într-un birt normal că s-au apucat de băut. Și după spusele lor au băut bine, deși, dacă o să te uiți la atent film, o să vezi că nu par bete, ci mai mult dezorientate, confuze, blonda mai mult decât bruneta.

Bruneta dădea semne tot mai clare că vrea să o servească pe blondă la masa de seară, dar nu s-ar fi oprit de la ospăț nici la micul dejun. Blonda zice că ea nu, că nu se poate împiedica din prima, că diverse. Bruneta dovedește că are răbdare, nu prea multă dar are.

Și mai mult din curiozitate, blonda acceptă, în prima fază, să urce în camera de hotel a brunetei. Ca o paranteză spun că blonda era rusoaică iar bruneta spanioloaică. Cel puțin așa spun ele. De fapt nu sunt sigur, pentru că amândouă mint atât de mult încât anotimpurile se schimbă în filmul ăsta din cinci în cinci minute.

Blonda ba are o soră geamănă ba n-are, ba e o tenismenă celebră, ba-i actriță de Hollywood, ba se mărită ba nu se mai mărită, ba-i plac bărbații, ba îi plac și femeile. De partea cealaltă, bruneta (ea este actrița debutantă care a luat premiul Goya), ba o avut un copil care o murit în burta ei, ba n-o avut, ba o fost cu un șeic arab, ba maică-sa o fost cu un șeic, ba-i proastă, ba nu-i deșteaptă deloc, ba una, ba alta.

Și așa se desfășoară tot filmul. Numai că, printre minciuni și adevăruri ascunse, fetele și-o trag, ba în pat, ba în baie. Și la un moment dat vine și proprietarul hotelului care le zice fetelor că ar vrea să se bage între ele, dar nu să le despartă, ci să le împartă. Sper că înțelegi ce vreau să zic. Numai că bruneta și cu blonda de la Roma nu vor nimic masculin între ele, cel puțin nu în seara aceea, că seară era. Și s-au speriat puțin când au văzut ce hotărât e italianul. Numai că nenea de la Roma nu e prost, se retrage și lasă fetele să se lingă și să se mângâie singure mai departe.

Nu, în filmul ăsta nu-i vorba de pornografie, de erotism da, și unul filmat chiar mișto. Iar povestea în sine, chiar dacă nu are cap și coadă, e chiar atractivă. Iar bruneta chiar joacă bine, cred că și-a meritat premiul. Și sunt și câteva scene hazlii la care chiar am râs. Iar gemetele sunt mimate corect, ca la carte, zic eu. Orgasmele n-au fost multiple, dar bine mimate da. Iată, deci, că unele femei mimează orgasmul chiar și în filme, mai ales în filme. Dar stai puțin, tu chiar vrei să-ți povestesc tot filmul? Vezi că ai în dreapta sus un buton cu un X, dă click pe el și caută filmul Room in Rome. Și mare grijă, asigură-te că nu ai copii prin preajmă atunci când te uiți la filmul ăsta. Nu de alta, dar nu cred că vrei să te tot întrebe copilul ”tati, ce-i face tanti aia brunetă la tanti aia blondă?” sau ”mami, tu de ce nu te săruți așa cu prietena ta?”. Vizionare plăcută.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.