26 ian. 2019
  |   Nu sunt Comentarii

O dimineață din viața mea

Cezar se linge în cur sau în pulă. Hei, vrei să folosesc alți termeni? Asta face. Se linge. Cu zgomot. Câteodată latră. Tare. Sar din pat. Deschid ochii.Tot Cezar devine atent la mine. Eu cu ochii bulbucați ațintiți în ochii lui. Doarme lângă mine. El e primul care mă întâmpină dimineața.

Mă ridic. Brusc, uneori, alteori, cu un mare sictir. Mă gândesc, scot câinele întâi sau mă duc la baie? Desigur, mă duc la baie. O țigară, telefonul și țuști pe tron.

Și lumea începe să se trezească. Toți se duc și toți parcă vin. Cafele pe facebook în timp ce a mea se prepară, cu scorțișoară, cu ness și cu două cuișoare.

Revin de la baie și Cezar încă își caută printre coaie. Mă spăl. Robinetul parcă a înnebunit. Îl salut și pe Bili. Ăla, războinicul pulii, zici că-i amorțit. Aseară scormonea prin pietriș. Halal, războinic. E vorba de peștele meu Beta. S-a împrietenit cu mine doar după câteva luni.

Clanța zici că nu-i a mea. Încă port somn în oase. Pășesc, totuși. Cezar încă își linge… Hrănesc lumea și ies afară. Afară parcă-i liniște. Trag jaluzeaua și observ că toți sunt în repaus sau în deșteptare. Îmi plac orele dimineții. Nimeni nu acționează, toată lumea se trezește. Somn, toți. Dimineața mea așa arată. A ta cum e?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.